REVISTA PATRONATELOR redă în continuare, integral, o scrisoare deschisă a Bursei Române de Mărfuri:
„Stimați decidenți, antreprenori, concetățeni,
Aducem la cunoștința dumneavoastră un fapt de mare gravitate pentru ordinea socială și juridică din țara noastră. Dacă consecințele sale ne-ar afecta numai pe noi, ne-am gestiona pierderile și ne-am strădui să ne pregătim reacția decent, în tăcere, ca în alte atâtea ocazii. Abuzul al cărei victimă este instituția noastră este însă acum atât de brutal și are, credem, o semnificație generală atât de alarmantă, încât ne obligă să îl facem cunoscut public, pentru că, avertizată, societatea să hotărască dacă îl poate ignora, sau, dimpotrivă, dacă îl denunță.
Rezumăm situația în cauză. Conform prevederilor legale, ce au fost emise în anul 2013 de către reglementatorul pieței de energie, Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), două licențe de operator de piață centralizată de gaze naturale: una pentru Bursa Română de Mărfuri (BRM), singura organizație acreditată ca bursă de mărfuri din România, societate privată cu 25 de ani de activitate neîntreruptă în domeniu și a doua pentru OPCOM, filială a Transelectrica (entitate controlată de stat), deja operator unic al pieței centralizate de energie electrică (printr-o prevedere legală puternic contestată, care îi conferă un prim monopol în domeniu!).
În perioada parcursă de la licențiere, prin opțiunea liberă a participanților la piată, quasi – majoritatea tranzacțiilor au avut loc la BRM (99,9…%). Peste 49 TWh, cantitate semnificativă pentru centru-estul Europei. În primele 4 luni ale anului, o cifră corespunzatoare a peste 44,3% din consumul național de gaze naturale s-a comercializat aici.
Care este premiul oferit de politicienii români unui agent economic atât de performant? Profitând de necesitatea aprobării prin lege a ordonanței de urgență numărul 64/2016, care stabilea calendarul de liberalizare a pieței cerut de reglementările UE sub sancțiunea infringement-ului, dar fără legătură cu aceasta, trecând peste formula aprobată în Senat, deputații majoritari din Comisia de Industrie a Camerei Deputaților au introdus un amendament care impunea o singură licență pentru operatorul de piață centralizată en-gros. Evident, fără a recunoaște-o expres în acel moment, această urmă să fie acordată ulterior OPCOM-ului. Iată deci premiul, piața creeată de BRM, cu eforturi, costuri, muncă, talent, singura funcțională și performantă, urma să treacă la competitorul său, care nu înregistrase nicio tranzacție în ultimii doi ani. Pe lângă protestele și argumentele noastre, au exprimat poziții contrare amendamentului parlamentari români, ministerele de resort (Ministerul Energiei și Ministerul Economiei), Autoritatea domeniului (ANRE), Consiliul Concurenței, asociațiile profesionale și, individual, profesioniștii din țară și din străinătate, asociații și burse de gaze europene, Direcția de Energie a Comisiei Europene, însăși autoritatea autonomă a UE din domeniul energiei (ACER). Au fost demontate argumentele inițiatorilor ca fiind nefondate. ANRE a explicat public că dacă va trebui să retragă licențele existente (măsura, oricum, riscantă din punct de vedere constituțional) și să emită o licență nouă, este de presupus că această licență va fi acordată pieței relevante, adică BRM-ului. Urmarea: alarmată, Comisia de Industrii a votat în grabă raportul său, în care operatorul unic capătă acum direct și sfidător un nume: OPCOM! Al doilea monopol al său.
Este evident un amestec brutal al politicului în economie. Se prefigurează o structură dictatată administrativ a pieței, fără legătura cu dinamica sa naturală, dar, prin natura controlului, susceptibilă de a putea fi influențată în viitor. În plus, sunt nesocotite drepturile de proprietate și de liberă inițiativă. Confiscându-se prin lege o activitate economică unui agent economic privat și oferindu-se domeniul în întregime operatorului de stat (toate tranzacțiile cu gaze naturale urmând a se desfășura pe piața administrată de acesta), avem de-a face cu un triplu asalt asupra economiei de piață: monopol, dirijism, naționalizare.
Statul de drept este la rândul sau ignorat. Audierile devin formale, punctele de vedere contrare nu se discută, domeniul puterii executive este acaparat de către legislativ. Procesul de legiferare în sine este denaturat, într-o demonstrație de forță. Opinia publică, atât cât apucase să se desmeticească și să reacționeze, prin presă și specialiștii societății civile, nu este ascultată.
Evoluțiile sunt însă, după părerea noastră, mult mai îngrijorătoare pentru societate. În fața presiunii puterii, instituțiile executive ale statului tind să cedeze. Pozițiile independente ale uneia dintre autorități au început să se schimbe. Se revine, iată, la o structura de monolit. Exigentele statului de drept cu privire la echilibrul puterilor în stat sunt, clar, din nou amenințate. Unde mergem, spre ce alunecăm?
Credem că ceea ce se intâmplă nu este numai despre Bursa Română de Mărfuri și despre raptul pe care îl suferă. Credem că este despre România, acum. De aceea ne permitem să intreprindem acest demers de trezire a conștiințelor.
Nu există exemple în economia de piață în care bursele performante (inclusiv cele de energie) să fie construite de către stat, nici în care consumatorii să fie protejați mai bine, inclusiv în ceea ce privește pericolul creșterii prețurilor, decât prin concurență. Concurențe pe toate palierele. Serviciile de operator de piață sunt servicii comerciale, deci trebuie aparate și ele prin legea concurenței. Numai undeva spre est, am mai auzit despre o bursă unică, patronată de stat, pentru cosmetizarea operațiunilor clientelei.
Dacă acesta este modelul, înseamnă că nu în UE este proiectat viitorul nostru, ci undeva, în CSI…
Pentru participanții la piață, actorii majori ai acesteia, nu este indiferent dacă costurile lor se formează sau nu concurențial, dacă – la fel – concurențial, se propun produse și servicii noi. Indirect, dar fundamental, aceastea se decontează, până la urmă, la nivelul consumatorilor, al cetățenilor. Este tolerabil atunci să ne întoarcem iar la piete cu ofertanți unici, controlate de stat? O singură televiziune, un singur ziar, o singură agenție aviatică, o singură bancă, o singură societate de asigurări și, peste toate, o cantină gigant de stat obligatorie, cu meniul științific calculat, toate pentru mai binele cetățeanului… Revenind, este firesc ca dezvoltarea unui domeniu să fie frânată intervenționist de stat? Este drept că un agent economic să fie deposedat și alungat dintr-un domeniu al său de drept de activitate, în care a fost licențiat? Este întru binele cetățenilor ca reprezentanții săi (în baza cărui mandat popular?) să purceadă la lichidarea agenților economici performanți într-un domeniu vital de activitate? Își permite România acest lux?
Noi credem că sunt întrebări care merită puse. Nu sunt retorice, exemplul nostru o arată. Dacă ele rezonează cu valorile dumneavoastră, sprijinul și încurajarea ne-ar fi de folos atât nouă, cât și – credem – economiei și societății românești.
Piesa încă nu este jucată. Economia de piață și statul de drept sunt, ân fond, pilonii democrației, pe care sperăm că am reușit să o impunem cu toții în România. Simplu, ne îngrijorează acum soarta lor.
Cu stimă,
Bursa Română de Mărfuri”
