O ordonanță care în iulie 2018 (când a fost publicată) era „de urgență” și care prevede plata unei garanții de 50 de bani per ambalaj la cumpărarea de produse cu ambalaje reutilizabile a intrat în vigoare astăzi – duminică, 31 martie 2019.

Ordonanța de Urgență nr.74/2018 prevede următoarele:
Art. 10. –
(1) Circulația ambalajelor reutilizabile între operatorii economici se face prin schimb, cu respectarea prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, iar dacă beneficiarii nu dețin cantitățile de ambalaje necesare efectuării schimbului aceștia achită o garanție bănească în schimbul ambalajelor primite
(2) Începând cu data de 31 martie 2019, valoarea garanției bănești prevăzute la alin. (1) în cazul ambalajelor primare reutilizabile utilizate pentru produse destinate consumului populației este de 0,5 lei/ambalaj (sublinierea Redacției noastre, RP)
(3) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului poate iniția actualizarea valorii garanției bănești prevăzute la alin. (2), la valoarea propusă de reprezentanții sectoarelor economice relevante, în funcție de evoluția prețului ambalajelor și rata inflației.

Ce trebuie să facă producătorii, importatorii, micii și marii comercianți

Potrivit aceleiași Ordonanțe, operatorii economici care introduc pe piața națională produse ambalate în ambalaje reutilizabile – practic, producătorii și importatorii – sunt obligați:
a) să marcheze sau să înscrie pe ambalajul primar sau pe eticheta produsului destinat consumatorilor sintagma «ambalaj reutilizabil»;
b) să organizeze preluarea ambalajelor reutilizabile astfel încât să realizeze, începând cu anul 2019, un procentaj de returnare de minimum 90%.

De asemenea, operatorii economici care comercializează cu amănuntul produse ambalate în ambalaje primare reutilizabile sunt obligați:
a) să informeze consumatorii asupra valorii garanției bănești și asupra sistemului de preluare a ambalajelor respective;
b) să primească la schimb ambalajele reutilizabile ale produselor comercializate care sunt într-o stare corespunzătoare pentru a fi reutilizate;
c) să returneze, la solicitarea consumatorului, în baza bonului fiscal, valoarea garanției bănești în cazul ambalajelor reutilizabile ale produselor comercializate care sunt într-o stare corespunzătoare pentru a fi reutilizate.

Iar operatorii economici care comercializează către consumatorii finali produse ambalate în structuri de vânzare cu suprafață medie și mare au următoarele obligații:
a) să ofere consumatorului posibilitatea de a alege, la cumpărare, produse ambalate atât în ambalaje reutilizabile, cât și de unică folosință;
b) să asigure pentru consumatori posibilitatea de a se debarasa de ambalaje la cumpărarea produselor, fără a le solicita plată;
c) să organizeze în cadrul structurii de vânzare sau în imediata vecinătate a acesteia puncte de preluare și rambursare a garanției bănești pentru ambalajele primare reutilizabile;
d) să se asigure că operatorii economici care introduc pe piața națională produsele comercializate sunt incluși în lista prevăzută la art. 16 alin. (3).

Ce este ambalajul reutilizabil

Pentru început, menționăm că reutilizarea este definită ca „orice operațiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deșeuri sunt utilizate din nou în același scop pentru care au fost concepute”.

Ambalaj reutilizabil este un ambalaj „care a fost conceput, proiectat și introdus pe piață pentru a realiza, în cadrul ciclului său de viață, mai multe cicluri sau rotații, fiind reumplut sau reutilizat în același scop pentru care a fost conceput”.

Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piață atunci când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl conțină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.

Ambalajul reutilizabil se consideră deșeu de ambalaj când se înlătură, la sfârșitul duratei utile de viață. Ambalajul reutilizabil nu se consideră deșeu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit.

Prevederi pentru date ulterioare

Potrivit aceluiași normativ, până la data de 1 ianuarie 2021 în baza evaluării eficienței economice, sociale și de mediu, precum și a impactului asupra întreprinderilor mici și mijlocii, prin hotărâre a Guvernului, se stabilește un sistem de garanție-returnare care să se aplice pentru ambalaje primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 l și 3 l inclusiv, utilizate pentru a face disponibile pe piața națională bere, mixuri de bere, mixuri de băuturi alcoolice, cidru, alte băuturi fermentate, sucuri, nectaruri, băuturi răcoritoare, ape minerale și ape de băut de orice fel, vinuri și spirtoase.

Iar operatorii economici care introduc pe piața națională produse ambalate prevăzute la art. 10 alin. (5) sunt obligați să aibă, începând cu data de 1 ianuarie 2020, un procentaj mediu al greutății ambalajelor reutilizabile din greutatea ambalajelor utilizate într-un an la introducerea pe piață a produselor lor, incluzând și ambalajele luate spre închiriere de la operatorii prevăzuți la art. 16 alin. (1) lit. d), de cel puțin 5%, dar nu mai puțin decât procentajul mediu realizat în perioada 2018-2019 și să crească acest procentaj cu 5%, anual, până în anul 2025 inclusiv.

Inițiatorii Ordonanței au precizat că instrumentele economice care trebuie implementate sunt: „plătește pentru cât arunci”, „răspunderea extinsă a producătorului” și „taxa la depozitare”.

„Pentru a pune în aplicare instrumentele economice „plătește pentru cât arunci” și „răspunderea extinsă a producătorului” este necesară modificarea și completarea legislației în domeniu, astfel încât să fie stabilite clar responsabilitățile și obligațiile tuturor actorilor implicați, ținând cont inclusiv de modificările aduse prin promovarea pachetului economiei circulare”, au mai arătat inițiatorii.

Criteriile care stau la baza definirii unui articol ca ambalaj sunt:

c) ambalaj – toate produsele, indiferent de materialul din care sunt confecționate ori de natura acestora, destinate reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării bunurilor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator.
Articolul nereturnabil destinat acelorași scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj.

c1) un articol se consideră ambalaj dacă îndeplinește condițiile din definiție fără prejudiciul altor funcții pe care acesta le poate îndeplini suplimentar, în măsura în care acesta nu face parte integrantă din produs, fiind necesar pentru a conține, a susține sau a păstra produsul pe toată durata de viață a acestuia, iar toate elementele sale sunt destinate a fi utilizate, consumate ori eliminate împreună cu produsul.
Exemple ilustrative:
Constituie ambalaje: cutiile pentru dulciuri; foliile care învelesc carcasele de compact discuri; pungile în care se expediază cataloage și reviste, cu o revistă înăuntru; șervețele dantelate pentru prăjituri, vândute împreună cu prăjiturile; rolele, tuburile și cilindrii în jurul cărora este înfășurat un material flexibil, ca de exemplu folie de plastic, folie de aluminiu, hârtie, cu excepția rolelor, tuburilor și cilindrilor destinați a fi părți ale unor echipamente de producție și care nu se utilizează cu scopul de a prezenta un produs ca unitate de vânzare; ghivecele pentru flori destinate exclusiv vânzării și transportării plantelor și care nu sunt destinate păstrării împreună cu planta pe parcursul vieții acesteia; flacoanele din sticlă pentru soluții injectabile; suporturile pentru compact discuri, vândute împreună cu compact discurile și care nu sunt destinate utilizării ca mijloc de depozitare; umerașele pentru haine, vândute împreună cu un articol de îmbrăcăminte; cutiile de chibrituri; sistemele de izolare sterilă, de exemplu: pungi, tăvi și materiale necesare menținerii sterilității produsului; capsulele pentru băuturi (de exemplu: cafea, cacao, lapte), care rămân goale după utilizare; buteliile din oțel reîncărcabile, utilizate pentru diferite tipuri de gaz, cu excepția extinctoarelor.
Nu constituie ambalaje: ghivecele pentru flori destinate păstrării împreună cu planta pe parcursul vieții acesteia; cutiile pentru scule; pliculețele pentru ceai; învelișurile de ceară din jurul brânzei; membranele mezelurilor; umerașele pentru haine, vândute separat; capsulele de cafea, dozele de cafea din folie de aluminiu și dozele de cafea din hârtie de filtru, care sunt aruncate împreună cu cafeaua după utilizare; cartușele pentru imprimante; carcasele pentru compact discuri, DVD-uri și casete video, vândute cu un compact disc, un DVD sau o casetă video înăuntru; suporturile pentru compact discuri, vândute goale și destinate utilizării ca mijloc de depozitare; capsulele solubile pentru detergenți; lumânările pentru morminte, recipientele pentru lumânări; râșnițele mecanice, integrate în recipiente reîncărcabile, de exemplu râșnițele de piper reîncărcabile;

c2) articolele proiectate și destinate a fi umplute la punctele de vânzare, precum și articolele „de unică folosință”, vândute umplute sau destinate a fi umplute în punctele de desfacere sunt considerate ambalaje, dacă îndeplinesc funcția de ambalare.
Exemple ilustrative:
Constituie ambalaje, dacă au fost concepute pentru a fi umplute la punctul de vânzare: pungile din plastic sau din hârtie; farfuriile și paharele de unică folosință; folia alimentară aderentă; pungile pentru sandviciuri; folia de aluminiu, husele din folie de plastic pentru protejarea hainelor curățate în curățătorii.
Nu constituie ambalaje: paletele de amestecat; tacâmurile de unică folosință; hârtia de împachetat, vândută separat; formele din hârtie pentru copt, vândute goale; șervețelele dantelate pentru prăjituri, vândute fără prăjituri;

c3) componentele ambalajelor și elementele auxiliare integrate în ambalaj sunt considerate ca parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare agățate direct de produs sau atașate de acesta, care îndeplinesc funcții de ambalaj, sunt considerate ambalaje dacă nu sunt parte integrantă a produsului și dacă nu toate elementele lor sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul.
Exemple ilustrative:
Constituie ambalaje: Etichetele agățate direct de produs sau atașate acestuia.
Constituie parte a unui ambalaj: peria de rimel care face parte din capacul recipientului; etichetele adezive atașate unui alt articol de ambalaj; capsele metalice; manșoanele din plastic; dispozitivul de măsurare-dozare care face parte din sistemul de închidere a recipientului pentru detergenți; râșnițele mecanice, integrate în recipiente fără posibilitate de reîncărcare, pline cu un anumit produs, de exemplu râșnițele de piper pline cu piper.
Nu constituie ambalaje: etichetele de identificare prin radiofrecvență (RF1D);

d) ambalaj primar – ambalaj de vânzare – ambalaj conceput și realizat pentru a îndeplini funcția de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziție;

e) ambalaj secundar – ambalaj grupat, supraambalaj – ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achiziție o grupare a unui număr de unități de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el servește numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului;

f) ambalaj terțiar – ambalaj pentru transport – ambalaj conceput pentru a ușura manipularea și transportul unui număr de unități de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;

g) ambalaj reutilizabil – ambalaj care a fost conceput, proiectat și introdus pe piață pentru a realiza, în cadrul ciclului său de viață, mai multe cicluri sau rotații, fiind reumplut sau reutilizat în același scop pentru care a fost conceput.
Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piață atunci când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl conțină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.
Ambalajul reutilizabil se consideră deșeu de ambalaj când se înlătură, la sfârșitul duratei utile de viață. Ambalajul reutilizabil nu se consideră deșeu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit.

h) ambalaj de desfacere – ambalaj care îndeplinește criteriul c2);

h1) pungi de transport din plastic – pungi de transport, cu sau fără mâner, fabricate din plastic, furnizate consumatorilor la punctele de vânzare de bunuri sau produse;

h2) pungi de transport din plastic subțire – pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 50 de microni;

h3) pungi de transport din plastic foarte subțire – pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 15 microni, care sunt necesare din motive de igienă sau care sunt utilizate ca ambalaje primare pentru produsele alimentare în vrac, atunci când acest lucru contribuie la prevenirea risipei de alimente;

h4) pungi de transport din plastic oxodegradabile – pungi de transport fabricate din materiale plastice care includ aditivi care catalizează fragmentarea materialelor plastice în microfragmente;

h5) plastic – un polimer, în sensul art. 3 pct. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1.488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 396 din 30 decembrie 2006, la care este posibil să fi fost adăugați aditivi sau alte substanțe și care este capabil să funcționeze drept principal component structural al pungilor de transport;

i) ambalaj compozit – ambalaj confecționat din două sau mai multe straturi din materiale diferite care nu pot fi separate manual și formează o singură unitate integrală având un receptacul interior și un înveliș exterior, care este umplut, depozitat, transportat și golit ca atare;

j) deșeuri de ambalaje – orice ambalaje sau materiale de ambalare care satisfac cerințele definiției de deșeu din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011, cu modificările și completările ulterioare, exclusiv reziduurile de producție;

k) deșeuri de ambalaje generate – cantitatea de ambalaje care devin deșeuri pe teritoriul național după ce acestea au fost utilizate pentru a conține, a proteja, a livra și a prezenta produse;

l) deșeuri de ambalaje reciclate – cantitatea de deșeuri de ambalaje generate care este reciclată, indiferent dacă reciclarea se face în România, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunității Europene;

m) deșeuri de ambalaje valorificate – cantitatea de deșeuri de ambalaje generate pe plan național care este valorificată, indiferent dacă valorificarea se face în România, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunității Europene;

n) deșeuri de ambalaje valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea de deșeuri de ambalaje generate pe plan național care este valorificată sau incinerată în instalații de incinerare cu recuperare de energie, indiferent dacă valorificarea sau incinerarea în instalații de incinerare cu recuperare de energie se face în România, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în afara Comunității Europene;

o) obiectiv de reciclare – cantitatea totală de deșeuri de ambalaje reciclate, raportată la cantitatea totală de deșeuri de ambalaje generate;

p) obiectiv de valorificare sau de incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea totală de deșeuri de ambalaje valorificată sau incinerată în instalații de incinerare cu recuperare de energie, raportată la cantitatea totală de deșeuri de ambalaje generate;

q) sistem garanție-returnare – sistem prin care cumpărătorul, la achiziționarea unui produs ambalat, plătește vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat;

r) introducere pe piața națională – a face disponibil, pentru prima oară, un produs pe piața națională. Persoana juridică cu sediul în România care, potrivit legislației aplicabile produsului respectiv, introduce pe piața națională un produs, se consideră ca fiind responsabilă potrivit art. 16 alin. (1) și pentru ambalajul produsului.

s) a face disponibil pe piața națională – orice furnizare a unui produs pentru distribuire, consum sau utilizare pe piața națională în cadrul unei activități comerciale, în schimbul unei plăți sau gratuit;

ș) deșeuri de ambalaje din comerț și industrie – toate ambalajele secundare, ambalajele pentru transport și ambalajele primare ale produselor destinate utilizării exclusiv de către operatori economici, care, ca natură și compoziție nu sunt similare cu deșeurile menajere.