În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 111/59 a fost publicată Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. Statele membre au la dispoziție doi ani de la data publicării să adopte măsurile necesare pentru implementarea Directivei, care a intrat în vigoare de la data de 1 mai 2019. Noul normativ european va trebui să intre în aplicare efectivă, în toate țările UE, până cel mai târziu la data de 1 noiembrie 2021.

„În cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar se constată în mod curent inegalități semnificative în ceea ce privește puterea de negociere a furnizorilor și cea a cumpărătorilor de produse agricole și alimentare. Respectivele inegalități privind puterea de negociere pot conduce la practici comerciale neloiale în cazurile în care parteneri comerciali mai importanți și mai puternici încearcă să impună anumite practici sau clauze contractuale care sunt în avantajul lor în legătură cu o tranzacție de vânzare”, argumentează Comisia Europeană în preambulul de motivare a Directivei.

De exemplu, notează Comisia Europeană, „este posibil ca astfel de practici: să se abată în mod considerabil de la buna conduită comercială, să fie contrare bunei-credințe și corectitudinii și să fie impuse în mod unilateral de un partener comercial unui alt partener comercial; sau să impună un transfer nejustificat și disproporționat al riscului economic de la un partener comercial la altul; sau să impună o inegalitate semnificativă în ceea ce privește drepturile și obligațiile în defavoarea unui partener comercial”.

Reamintim că recent, la București, Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România – ACDBR – a organizat dezbaterea publică a unui pachet de modificări legislative care vizează principalele normative din domeniul comerțului.

Abuzurile au impact negativ asupra nivelului de trai al comunității agricole

„Unele practici ar putea fi vădit neloiale chiar și atunci când ambele părți sunt de acord cu ele. Ar trebui introdus un standard minim al Uniunii de protecție împotriva practicilor comerciale neloiale pentru a reduce apariția unor astfel de practici care pot avea un impact negativ asupra nivelului de trai al comunității agricole”, se mai arată în documentul citat.

Respectivul impact este înțeles ca fiind fie direct, întrucât privește producătorii agricoli și organizațiile acestora în calitatea de furnizori, fie indirect, prin transmiterea în cascadă a consecințelor practicilor comerciale neloiale care apar în lanțul de aprovizionare agricol și alimentar într-un mod care afectează negativ producătorii primari din lanțul respectiv.

În cazurile în care este posibilă recurgerea la dreptul contractelor sau la inițiativele de autoreglementare, teama de represalii comerciale împotriva unui reclamant – precum și riscurile financiare pe care le implică contestarea unor astfel de practici – limitează în practică efectele acestor căi de atac.

Practicile abuzive dăunează grav IMM-urilor

Potrivit Comisiei Europene, practicile comerciale neloiale sunt deosebit de dăunătoare pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) din cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.

„Întreprinderile mai mari decât IMM-urile dar cu o cifră de afaceri anuală care nu depășește 350 de milioane de euro ar trebui să fie, de asemenea, protejate împotriva practicilor comerciale neloiale pentru a evita transferarea costurilor unor astfel de practici către producătorii agricoli.
Efectul de cascadă asupra producătorilor agricoli pare a fi deosebit de important pentru întreprinderile cu o cifră de afaceri anuală de până la 350 de milioane de euro.
Prin protejarea furnizorilor intermediari de produse agricole și alimentare, inclusiv de produse procesate se poate, de asemenea, evita reorientarea schimburilor comerciale dinspre producătorii agricoli și asociațiile lor, care produc produse procesate, spre furnizorii neprotejați”, se mai arată în document.

Asociațiile de producători vor avea un rol determinant

Protecția prevăzută în prezenta directivă „ar trebui să fie în beneficiul producătorilor agricoli și al persoanelor fizice sau juridice care furnizează produse agricole și alimentare, inclusiv al organizațiilor de producători, recunoscute sau nu, și al asociațiilor organizațiilor de producători, recunoscute sau nu, în funcție de puterea lor relativă de negociere”.

Respectivele organizații de producători și asociații ale organizațiilor de producători includ cooperativele.

Producătorii respectivi și persoanele respective sunt deosebit de vulnerabili/vulnerabile față de practicile comerciale neloiale și sunt cel mai puțin capabili să le facă față fără efecte negative asupra viabilității lor economice.

În ceea ce privește categoriile de furnizori care ar trebui să fie protejați în temeiul prezentei directive, este demn de remarcat faptul că o proporție semnificativă a cooperativelor constituite din fermieri sunt întreprinderi mai mari decât IMM-urile dar au o cifră de afaceri anuală care nu depășește 350 de milioane de euro.

Va fi interzisă și întârzierea plăților

„Întârzierea în efectuarea plăților pentru produsele agricole și alimentare, inclusiv întârzierea în efectuarea plăților pentru produsele perisabile, precum și anulările comenzilor de produse perisabile având un termen de preaviz scurt au un impact negativ asupra viabilității economice a furnizorului, fără ca acesta să beneficieze de avantaje compensatoare. În consecință, astfel de practici ar trebui să fie interzise”, se mai arată în preambulul Directivei.

Și anulările privind produsele perisabile având un termen de preaviz mai scurt de 30 de zile „ar trebui să fie considerate neloiale, întrucât furnizorul nu ar fi în măsură să găsească o alternativă de desfacere a produselor respective”.

De asemenea, „cumpărătorii cu o mai mare putere de negociere nu ar trebui să modifice unilateral clauzele contractuale convenite, de exemplu prin delistarea produselor care fac obiectul unui acord de furnizare”.

Modificările de clauze contractuale trebuie confirmate în scris

Cu toate că nu ar trebui să existe nicio obligație privind utilizarea contractelor scrise, utilizarea acestora în lanțul de aprovizionare agricol și alimentar poate contribui la evitarea anumitor practici comerciale neloiale.

Prin urmare, și pentru a proteja furnizorii de astfel de practici neloiale, furnizorii sau asociațiile acestora ar trebui să aibă dreptul de a solicita o confirmare scrisă a clauzelor unui acord de furnizare în cazul în care s-a convenit deja asupra clauzelor respective.

În astfel de cazuri, refuzul unui cumpărător de a confirma în scris clauzele acordului de furnizare ar trebui să fie considerat drept o practică comercială neloială și ar trebui să fie interzis.

Represaliile comerciale față de reclamanți, interzise

În temeiul noii Directive, furnizorii ar trebui să poată depune plângeri privind anumite practici comerciale neloiale.

„Ar trebui interzise și tratate ca practici comerciale neloiale represaliile comerciale exercitate de cumpărători asupra furnizorilor care își exercită drepturile sau amenințarea în acest sens, de exemplu prin delistarea produselor, reducerea cantităților de produse comandate sau suspendarea anumitor servicii pe care cumpărătorul le prestează furnizorului, cum ar fi serviciile de marketing și de promovare a produselor furnizorului”, se mai arată în motivarea Directivei.

Taxele de raft și de publicitate, interzise

Costurile aferente stocării, afișării sau listării produselor agricole și alimentare, sau ale punerii la dispoziție pe piață sunt suportate în mod normal de către cumpărător.

În consecință, „ar trebui să fie interzisă în temeiul prezentei Directive perceperea unor plăți din partea furnizorului fie către cumpărător, fie către un terț, pentru aceste servicii, cu excepția cazului în care plățile au fost convenite la încheierea acordului de furnizare sau în cadrul unui acord ulterior dintre cumpărător și furnizor și fac obiectul unor clauze clare și lipsite de ambiguitate”.

Se vor desemna autorități de aplicare a Directivei

Documentul mai prevede că statele membre ar trebui să desemneze autorități de aplicare a legii pentru a asigura o aplicare eficace a interdicțiilor prevăzute în prezenta directivă.

Autoritățile respective ar trebui să poată acționa fie din proprie inițiativă, fie în urma unor plângeri depuse de părți afectate de practici comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar, a unor plângeri ale avertizorilor sau a unor plângeri anonime.

Furnizorii ar putea considera că este mai ușor să adreseze plângeri la autoritatea de aplicare a legii din propriul stat membru, de exemplu din motive lingvistice. Cu toate acestea, în ceea ce privește asigurarea aplicării legii, ar putea fi mai eficace depunerea unei plângeri la autoritatea de aplicare a legii din statul membru în care este stabilit cumpărătorul.

Ar trebui să li se acorde furnizorilor posibilitatea de a alege autoritatea căreia să îi adreseze plângerile.

Asociațiile pot proteja identitatea reclamanților

Plângerile din partea organizațiilor de producători, a altor organizații de furnizori și a asociațiilor unor astfel de organizații, inclusiv organizațiile reprezentative, pot servi la protejarea identității membrilor individuali ai organizației care se consideră afectați de practici comerciale neloiale.

Alte organizații care au un interes legitim în reprezentarea furnizorilor ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul de a depune plângeri la cererea unui furnizor și în interesul respectivului furnizor, cu condiția ca astfel de organizații să fie persoane juridice independente cu scop nelucrativ.

Așadar, autoritățile de aplicare a legii din statele membre ar trebui să poată accepta plângerile unor astfel de entități și să dea curs unor astfel de plângeri, protejând în același timp drepturile procedurale ale cumpărătorului.

Autoritățile pot institui amenzi substanțiale, dezvăluind și identitatea contravenienților

Directiva mai prevede „existența unui factor disuasiv, cum ar fi competența de a impune amenzi sau de a iniția proceduri, de exemplu proceduri în fața instanței în vederea impunerii de amenzi și de alte sancțiuni la fel de eficace”.

O altă competență va fi aceea de „a publica rezultatele investigațiilor, inclusiv publicarea de informații privind cumpărătorii care au săvârșit încălcări”, lucru care poate încuraja schimbări de conduită și soluționarea problemei înaintea declanșării unui litigiu între părți și, prin urmare, ar trebui să fie inclusă printre competențele autorităților de aplicare a legii. „Amenzile pot fi deosebit de eficiente și disuasive”, se menționează în document.

Cui i se va aplica Directiva

Noua Directivă se aplică anumitor practici comerciale neloiale care apar în legătură cu vânzarea de produse agricole și alimentare de către:
(a) furnizori a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 2 milioane de euro către cumpărători a căror cifră de afaceri anuală depășește 2 milioane de euro;
(b) furnizori a căror cifră de afaceri anuală depășește 2 milioane de euro, dar este de maximum 10 milioane de euro, către cumpărători a căror cifră de afaceri anuală depășește 10 milioane de euro;
(c)  furnizori a căror cifră de afaceri anuală depășește 10 milioane de euro, dar este de maximum 50 de milioane de euro, către cumpărători a căror cifră de afaceri anuală depășește 50 de milioane de euro;
(d)  furnizori a căror cifră de afaceri anuală depășește 50 de milioane de euro, dar este de maximum 150 de milioane de euro, către cumpărători a căror cifră de afaceri anuală depășește 150 de milioane de euro;
(e)  furnizori a căror cifră de afaceri anuală depășește 150 de milioane de euro, dar este de maximum 350 de milioane de euro, către cumpărători a căror cifră de afaceri anuală depășește 350 de milioane de euro.

Important: Directiva li se va aplica și retailerilor care au sediul în afara UE

„Prezenta Directivă se aplică vânzărilor în cazul cărora fie furnizorul, fie cumpărătorul, fie ambii sunt stabiliți în Uniune”, menționează normativul european, ceea ce înseamnă că furnizorii păgubiți se vor putea îndrepta și împotriva retailerilor care nu-și au sediul în UE.

Noua Directivă se aplică, de asemenea, serviciilor, în măsura în care se face referire la acestea în mod explicit la articolul 3, prestate de cumpărător în beneficiul furnizorului.

Acordurile de furnizare încheiate înainte de data publicării actelor de transpunere a noii Directive trebuie să devină conforme cu prezenta directivă în termen de 12 luni de la data publicării.

Plângeri și confidențialitate

Furnizorii pot adresa plângeri fie autorității de aplicare a legii a statului membru în care este stabilit furnizorul, fie autorității de aplicare a legii a statului membru în care este stabilit cumpărătorul care este suspectat de implicarea într-o practică comercială interzisă.
Autoritatea de aplicare a legii căreia îi este adresată plângerea deține competența de a asigura aplicarea interdicțiilor.

Organizațiile de producători, alte organizații de furnizori și asociațiile unor astfel de organizații au dreptul de a depune o plângere la cererea unuia sau a mai multor membri ai lor sau, după caz, la cererea unuia sau a mai multor membri ai organizațiilor lor membre, în cazul în care respectivii membri consideră că au fost afectați de o practică comercială interzisă.
Alte organizații care au un interes legitim în reprezentarea furnizorilor au dreptul de a depune plângeri la cererea unui furnizor și în interesul respectivului furnizor, cu condiția ca astfel de organizații să fie persoane juridice independente fără scop lucrativ.

Statele membre se asigură că, la cererea reclamantului, autoritatea de aplicare a legii ia măsurile necesare pentru a proteja în mod adecvat identitatea reclamantului sau a membrilor sau a furnizorilor și alte informații a căror divulgare este considerată de reclamant ca susceptibilă să aducă atingere intereselor sale sau ale acelor membri sau furnizori.
Reclamantul indică orice informație pentru care solicită confidențialitate.

Statele membre se asigură că autoritatea de aplicare a legii care primește plângerea îl informează pe reclamant într-un termen rezonabil de la primirea plângerii cu privire la modul în care intenționează să trateze plângerea.

Cooperare între autoritățile naționale de aplicare a legii

Directiva mai stabilește că statele membre se asigură că autoritățile de aplicare a legii cooperează cu eficacitate între ele și cu Comisia și își oferă asistență reciprocă în cazul investigațiilor care au o dimensiune transfrontalieră.

Autoritățile de aplicare a legii se întâlnesc cel puțin o dată pe an pentru a discuta aplicarea prezentei directive pe baza rapoartelor anuale.

Autoritățile de aplicare a legii discută cele mai bune practici, cazurile noi și noile evoluții în domeniul practicilor comerciale neloiale din lanțul de aprovizionare agricol și alimentar și fac schimb de informații, în special cu privire la măsurile de punere în aplicare pe care le-au adoptat în conformitate cu prezenta directivă și la practicile de asigurare a aplicării legii utilizate de acestea.

Autoritățile de aplicare a legii pot adopta recomandări pentru a încuraja aplicarea uniformă a prezentei directive și pentru a îmbunătăți asigurarea aplicării acesteia. Comisia facilitează reuniunile respective.

Site web cu informații utile

Potrivit noii Directive, Comisia Europeană creează și gestionează un site web care permite schimbul de informații între autoritățile de aplicare a legii și Comisie, în special în ceea ce privește reuniunile anuale.

Comisia creează un site web public care conține datele de contact ale autorităților de aplicare a legii desemnate și linkuri către site-urile web ale autorităților naționale de aplicare a legii sau ale altor autorități ale statelor membre care oferă informații cu privire la actele de transpunere a Directivei.

Raportare anuală, până la 15 martie anul următor

Statele membre se asigură că autoritățile lor de aplicare a legii publică un raport anual privind activitățile lor cuprinse în domeniul de aplicare al prezentei directive, care precizează, printre altele, numărul plângerilor primite și numărul investigațiilor inițiate sau închise în cursul anului precedent. În cazul fiecărei investigații închise, raportul trebuie să conțină o scurtă descriere a problemei, rezultatul investigației și, dacă este cazul, decizia adoptată, sub rezerva cerințelor de confidențialitate.

„Până la data de 15 martie a fiecărui an, statele membre trimit Comisiei un raport privind practicile comerciale neloiale în relațiile dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. Raportul respectiv trebuie să conțină, în special, toate datele relevante referitoare la aplicarea și asigurarea aplicării normelor prevăzute în prezenta directivă în statul membru în cauză pe parcursul anului anterior”, mai arată normativul european.

Termene de implementare

Statele membre adoptă și publică, până la 1 mai 2021, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.

„Statele membre aplică actele respective cel târziu de la 1 noiembrie 2021”, precizează Directiva.

REVISTA PATRONATELOR va urmări îndeaproape evoluțiile din România privind modul în care autoritățile vor implementa această Directivă europeană.

DOCUMENT
– Textul integral al Directivei, în limba română, poate fi descărcat de AICI