Unul dintre cele mai bogate state europene, unde deja trăiesc circa 30.000 de români, îşi deschide astăzi porţile pentru românii (și bulgarii) care vor să muncească, eliminând toate restricţiile existente.

Concret, începând cu sfârşitul lunii mai 2019, Elveţia renunţă la o clauză de salvgardare care a fost activă din momentul aderării României la UE.
Clauza, care limitase numărul de muncitori români şi bulgari la 1.000 pe an, s-a încheiat la 31 mai 2019 şi nu va mai putea fi prelungită, cum s-a întâmplat până în prezent.

Salariul mediu, în funcție de domeniu

Salariul mediu în Elveţia este de 5.500-6.000 de euro, oscilând în funcţie de industrie.

Acest venit ajunge la 10.000 de franci elveţieni (CHF) în industria farmaceutică şi 9.000 de franci elveţieni în asigurări, IT, servicii financiare.

Salarii mai… mici, respectiv de 4.000 de franci elveţieni lunar, sunt în Resurse Umane.

În turism (hoteluri-restaurante) se câștigă 4.300 CHF, în retail 4.700, în construcţii 5.500.

O asistentă medicală poate primi înre 4.000 şi 6.000 de franci elveţieni lunar.

Un franc elvețian este cotat în prezent la 4,22-4,24 lei pe piața valutară interbancară.

Care sunt condițiile de ședere

Prin Decizia din 15 mai 2019, Consiliul Federal al Confederației Elvețiene acordă libera circulație în Elveția cetățenilor români  începând cu data de 1 iunie 2019.

Decizia respectă prevederile Acordului privind libera circulație a persoanelor încheiat între Elveția și UE și asigură cetățenilor din România și Bulgaria libertate deplină de circulație în Elveția, în aceleași condiții ca ale cetățenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene.

Astfel, „pentru a putea rămâne în Confederație, cetățenii români vor trebui să găsească un loc de muncă sau să aibă suficiente mijloace de trai dacă sunt inactivi pe piața muncii”, arată un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe de la București.

LINKURI UTILE
– Site-ul Ambasadei României în Elveția poate fi accesat AICI 
– Site-ul Ambasadei Elveției la București poate fi accesat AICI

Condiții de acces pe piața muncii

În cazul obţinerii unui loc de muncă la un angajator elveţian, muncitorii români sunt obligaţi să întreprindă demersurile necesare în vederea deţinerii unui permis de muncă/un permis de şedere încă din prima zi de lucru. Durata de valabilitate a permisului de şedere este determinată de durata contractului de muncă.

Condiţiile de obţinere a unui permis de şedere pot fi diferite de la canton la canton în funcţie de decizia autorităţilor cantonale de migraţie. Coordonatele autorităţilor cantonale de migraţie din Elveţia pot fi regăsite la adresa de internet http://www.bfm.admin.ch/content/bfm/fr/home/die_oe/kontakt/kantonale_behoerden/adressen_kantone_und.html

Pentru verificarea condiţiilor particulare de intrare si şedere prevăzute de legislaţia elveţiană, vă recomandăm consultarea informaţiilor oficiale furnizate de autorităţile elveţiene:
– Departamentul Federal al Afacerilor Externe al Elveţiei (www.eda.admin.ch)
– Ambasada Elveţiei din Bucureşti (www.eda.admin.ch/bucarest)

Pentru informaţii detaliate privind permisele de muncă puteţi consulta documentul din ANEXA. 

Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români care intenţionează să rămână pentru o perioadă îndelungată pe teritoriul acestui stat să se adreseze Ambasadei României la Berna şi să îşi anunţe prezenţa în regiune, comunicând coordonatele personale pentru a putea fi contactaţi în situaţii de urgenţă.

Elveția, principalele coordonate

Suprafața: 41.290 kmp
Populația: 7,5 milioane
Frontiere: cu Liechtenstein (41,1 km), cu Germania (345,7 km), cu Franța (571,8 km), cu Italia (734,2 km) și cu Austria (165,1 km)
Capitala: Berna
Alte orașe importante: Zurich; Geneva; Basel; Lausanne; Lucerna; Lugano; St.Gallen
Moneda: Francul elvețian (CHF) 1CHF = 100 Rappen
Limbi naționale: germana (cca. 64%), franceza (cca. 20%), italiana (cca. 6,5%) și retoromana (romanşa – cca. 0,5%)
Descriere geografică: Elveția face parte din rândul celor mai muntoase ţări europene, având peste 70% din suprafață pe Alpi, în partea de centrală şi sudică şi Jura în partea de nord-vest. Alpii elvețieni fac parte din cel mai întins lanț muntos al Europei, remarcându-se prin vârfurile ascuțite şi trecătorile abrupte. Munții Jura sunt mult mai puțin înalți şi mai puțin întinși decât Alpii, fiind foarte populari pentru numeroasele pârtii de schi. Între cele două sisteme muntoase se întinde platoul elvețian, aflat la o înălțime de aproximativ 400 m peste nivelul mării. Cele mai importante râuri sunt Rhin, Rhone, Ticino şi Inn. Elveția este renumită şi pentru numeroasele sale lacuri, cele din regiunea Alpina fiind de o frumusețe deosebită. Printre cele mai importante lacuri se numără Lacul Geneva, Lacul Lugano, Lacul Maggiore, lacuri ce se întind şi în afara granițelor elvețiene şi Lacul Neuchâtel, Lacul Lucerne şi Zurich, Briensee şi Thunersee, care se află în interiorul teritoriului elvețian.
Clima: În văi şi în zona platoului predomină un climat temperat, cu o temperatură medie anuală de cca. 10°C. Temperatura descrește cu cca. 2°C la fiecare creștere de altitudine de circa 300 m. Precipitațiile variază considerabil cu altitudinea.
Cantoanele: De la fondarea Cantonului Jura, în 1978, Elveția număra 23 de cantoane. Din rațiuni istorice, trei dintre ele, Unterwald, Appenzell şi Basel sunt constituite din câte două semi-cantoane. Cantoanele sunt state care s-au reunit în 1848 pentru a da naștere Confederației, transferând acesteia o parte din suveranitatea lor. Fiecare canton sau semi-canton are propria sa Constituție, propriul sau Parlament, propriile sale tribunale. Parlamentele cantonale număra de la 58 la 200 de locuri, iar guvernele cantonale câte 5, 7 sau 9 persoane. Regimul de democrație directă, cunoscut sub numele de Landsgemeinde, există încă în cantoanele Appenzell, Rodes-Intérieures si Glarus. În toate celelalte cantoane, poporul se exprimă prezentându-se la urne.