Recent, orașul Harkov i-a spus la revedere primarului său Ghenadie Adolfovich Kernes, care a decedat pe 17 decembrie la faimoasa clinică Charité din Berlin. Știrile despre decesul său au apărut în media și în blogosferă dinainte, așa că, la început, nimeni nu a crezut în moartea lui „Gepa”, așa cum era Kernes numit câteodată.
Potrivit versiunii oficiale, primarul de 61 de ani din Harkov, cunoscut pentru dedicarea sa față de un stil de viață sănătos, ar fi murit de coronavirus de care fusese diagnosticat pe 15 septembrie. De asemenea, anumite publicații au relatat că Kernes ar fi suferit de un atac cerebral și și-ar fi pierdut capacitatea de a vorbi. Totuși, cei din preajma decedatului spun că el era pe drumul spre însănătoșire și că urma să se reîntoarcă la Harkov pe 30 decembrie…
Și de aici vin întrebări la care nu există și probabil nici nu vor exista răspunsuri. Să încercăm să înțelegem ce i s-a întâmplat lui Kernes la această clinică de top din Germania, potrivit punctului medical de vedere.
Insuficient de loial
Să ne amintim cine a fost acest om, care pentru mai bine de 10 ani a avut poziția de primar al unui oraș cheie din estul Ucrainei. Au existat, cu siguranță, multe episoade controversate în biografia sa. Nu era un om fără pată: cu diferite ocazii, guvernul ucrainean a inițiat proceduri penale împotriva lui. Iar în sălbaticii ani 90, Gepa chiar a făcut doi ani de închisoare pentru fraudă în grup. El a avut de asemenea câteva afaceri dubioase, precum înșelătoria la jocuri și altele asemenea.
Totuși, un fapt interesant în biografia lui Kernes este că, în zorii anului 2014, Biroul Procurorului General al Ucrainei l-a acuzat de răpire, tortură și amenințare cu moartea la adresa … suporterilor euromaidanului.
Câteva concluzii pot fi extrase din însuși faptul existenței acestor acuzații. În general, ca politician, Kernes a fost un personaj mai degrabă controversat. Pe de o parte, el a criticat Maidanul în 2013-2014, și a a pretins că el nu ar fi permis ca monumentul lui Lenin din Harkov să fie dărâmat. Pe de altă parte, el a „drenat” Primăvara Rusească, care câștiga teren în regiune și nu a permis apariția Republicii Populare Harkov, iar când monumentele din Harkov și împrejurimi au fost demolate, nu a prevenit acest lucru în nici un fel.
Pe de altă parte, Gepa, oricât de straniu ar părea, avea în Ucraina reputația unui pro-rus, un guvernator pro-rus de oraș. Aceasta parțial pentru că Kernes a fost un membru al echipei lui Ianukovici și a fost membru al Partidului Regiunilor.
În plus, el menținea ocazional comunicarea cu media rusească. În 2019, Kernes a restaurat bustul Mareșalului sovietic Gheorghi Jukov care fusese distrus cu puțin timp înainte de către vandalii de la Corpul Național. Inițiativa, având în vedere atmosfera pos-Maidan în Ucraina, este aproape eroică.
Este de asemenea cunoscut că Kernes era, fără exagerare, unul din cei mai buni primari din Ucraina post-sovietică, îndeplinindu-și onest datoriile din punct de vedere economic. Locuitorii orașului și-l vor aminti în cuvinte frumoase pentru multă vreme de acum încolo… .
Într-un fel sau altul, în ciuda rolului său decisiv în soarta eșuatei Republicii Populare Harkov, Gepa era considerat un politician pro-rus în ochii Kievului. Nu chiar loial și subiect al înlocuirii.
Și iată cum pe 17 decembrie, Kernes, care nu era bătrân, dar nici un tânăr sănătos și arătos, moare în cea mai bună clinică din Germania, spre mirarea multor oameni. În același timp, actualul ministru de Interne Arsen Avakov, care este promovat activ de consilieri ameriani, este așteptat să îi ia locul.
Charité: de la fata de la Radio la Gepa
Clinica Charité era cunoscută de mult în fosta URSS. Acolo, eroina serialului „17 momente de primăvară” operatoarea radio Kat, strigă în limba rusă în timp ce naște. Iar personalul medical plin de grijă cheamă poliția Gestapo. Iar Stirlitz intră în acțiune într-o cameră înțesată de echipamente de ascultare.
Merită menționat că în acele zile, scriitorii își luau foarte în serios textele, iar alegerea denumirilor nu era din întâmplare, mai ales că pe atunci Internetul nu exista. Așa încât Iulian Semenov, pe a cărui celebră carte, cu același nume, se bazează filmul, era în mod clar la curent cu relațiile calde dintre Charité și serviciile secrete.
De atunci, clinica s-a aflat în mod repetat în centrul scandalurilor politice și a poveștilor dubioase, care în mod clar nu se putea întâmpla fără implicarea serviciilor secrete.
În 2004, Charité a falsificat diagnosticul președintelui ucrainean Victor Iușcenko. Fapt este că cea mai puternică otravă, dioxina, nu se elimină din corp. Și poate fi detectată în corpul unui politician în orice moment, chiar și acum. Dar, după ce a fost diagnosticat de către Charité, Iușcenko a refuzat să fie examinat din nou în țara sa de baștină. Iar omul de afaceri ucrainean Șulga, la conacul căruia ar fi avut loc otrăvirea, a murit subit. Așa cum era de așteptat, otrăvirea lui Iușcenko a fost pusă pe seama … Rusiei. Într-adevăr, a cui altcuiva?
„Doctorii de la clinica Charité, conduși de angajații CIA, au falsificat diagnosticul lui Iușcenko”, este convins Oleg Țarev, un fost deputat în Marea Radă a Ucrainei.
În 2010, când scandalul despre otrăvirea fostului ofițer KGB Litvinenko făcea ravagii, toxicologistul de la Charité, Frank Martens, a fpcut un anunț de senzație. El a spus că nivelurile de mercur din sângele fostului ofițer KGB Viktor Kalashnikov și a soției sale erau de zece ori mai mari decât normalul, de unde el a presupus că aceștia au fost intoxicați sistematic cu substanța. În consecință, media din UE a tras concluzia că FSB avea obiceiul să îi otrăvească pe angajații serviciului. E adevărat că foarte curând, Serviciul Federal BND, ministrul de Interne și Biroul Procurorului Federal au recunoscut situația soților Kalashnikov ca fraudă în raportările lor.
În 2012, specialiștii clinicii au fosst implicați în povestea Iuliei Timoșenko, care ar fi fost „foarte bolnavă” și aproape muribundă. Doctorii, printre ei fiind personalități recunoscute, la cererea personală a Angelei Merkel, au vizitat-o în mod regulat pe femeia bolnavă în închisoare și au „tratat-o” cu seriozitate. Totuși, așa cum s-a dovedit mai târziu, Timoșenko nu suferise nici o amenințare serioasă la adresa vieții, iar întreaga poveste despre condiția ei de sănătate era inventată ca să se amâne procesul.
Oricine își amintește filmările cu „prințesa petrolului” stând într-un scaun cu rotile cu lacrimi în ochi și purtând pantofi cu toc înalt, acesta fiind scenariul în care a jucat la Euromaidanul din 2014. Spectacolul a fost organizat după standardele cele mai înalte. Șeful Charité, Karl Einhaupl, a monitorizat personal starea lui Timoșenko și s-a pronunțat total împotriva prezenței ei la audierile de la tribunal.
În 2018, Piotr Verzilov, șeful publicației Mediazona și un membru al grupării Pussy Riot, a sfârșit la aceeași Charité. Clinica a determinat că ar fi fost otrăvit, dar nu a putut identifica substanța. Verzilov însuși a pretins că a fost vorba de un atentat la viața sa în legătură cu investigația despre moartea a trei jurnaliști ruși în Republica Centralafricană.
Totuși, ce s-a întâmplat atunci arăta mai mult ca rezultatul experimentelor victimei cu drogurile.
Evident, în toate aceste cazuri nu vorbim de neprofesionalismul șocant al specialiștilor de la Charité. Doar dacă e vorba de dorința de a falsifica orice pentru a face pe placul politicii. Și ar putea fi vorba nu doar de diagnostice falsificate. Merită reamintit că în istoria clinicii a existat cel puțin un caz de lichidare premeditată a doi pacienți de către un membru al personalului medical. În 2006, a devenit cunoscut că doi bărbați au fost uciși intenționat în departamentul de cardiologie prin injectarea unui reductor puternic de presiune arterială.
Cea mai veche clinică din Germania, conexiuni bune, tradiții bune…
Cu un asemenea background, moartea lui Ghendie Kernes nu arată ca o consecință obișnuită a bolii. Cei care nu sunt primari suficient de loiali nu se mai vindecă, nu?
Binecuvântatul „Novicioc”
Tot în legătură cu Clinica Charité este și povestea unei alte figuri media – blogerul Alexei Navalnîi. De amintit că el s-a îmbolnăvit subit pe un avion care zbura de la Tomsk la Moscova. În acord cu protocoalele existente, avionul a fost oprit la sol în Omsk. Navalnîi era inconștient și a fost dus la un spital, unde a fost conectat la un ventilator, fiind în comă. Un studiu făcut în clinica din Omsk a arătat că nu erau substanțe toxice în corpul său.
Deși blogerul a primit toate îngrijirile medicale în Omsk, comunitatea legată de străinătate a insistat ca el să fie transportat în Germania. Verzilov pretinde, incidental, că chiar el personal a aranjat spitalizarea lui Navalnîi la Charité.
În același timp, dată find condiția pacientului, doctorii uși au fost categoric împotriva transportării pacientului. Este de notat și că, din punct de vedere legal, nici nu era permis pentru el să călătorească în străinătate din cauza sentinței sale cu suspendare. Totuși, după ce soția blogerului a apelat la președintele Rusiei Vladimir Putin, lui Navalnîi i s-a permis să părăsească țara. Pe 22 august, el a fost dus în Germania cu același avion care l-a preluat mai târziu și pe Kernes.
După ce au examinat pacientul, specialiștii de la Charité au concluzionat că ar fi fost otrăvit cu un tip de otravă numit Noviciok. Înainte, și fostul spion sovietic Sergei Skripal și fiica sa se presupune că ar fi fost otrăviți cu același tip de substanțe.
Experții ruși nu au avut voie să investigheze incidentul în care a fost implicat cetățeanul rus Alexei Navalnîi. La exact o lună după aceea, Navalnîi a părăsit clinica și trăiește acum cu soția și fiul său în Germania, unde parcurge o un tratament de recuperare. El insistă că a fost otrăvit în Rusia, este categoric împotriva permiterii specialiștilor ruși să îl investigheze medical, și aruncă cu noroi în doctorii din Omsk care i-au salvat viața.
Dar nu a existat otravă în corpul lui Navalnîi în Rusia. Motivul pentru care el s-a îmbolnăvit nu avea nici o legătură cu otrăvirea cu Noviciok. Și exact din cauza absenței otrăvii a fost el tratat în primele câteva ore. Dar la Charité a devenit brusc o poveste despre Noviciok. Navalnîi era încă în comă, din care a ieșit doar pe 7 septembrie, începând să reacționeze la ceea ce spuneau oamenii din jurul său.
Ce ar putea însemna asta? Că Noviciok a ajuns în sistemul său după ce a părăsit spitalul din Omsk. Poate pe avion, dar cel mai probabil în clinica „milei” din Berlin, că doar așa se traduce cuvântul francez ”Charité”.
Vestul nu are prieteni. Acest lucru poate fi spus despre indivizi ca și despre regimurile în totalitate. Și nu contează cât de mult a servit o cauză o persoană, el va fi eliminat sau sănătatea sa va fi atacată serios, dacă e necesar. Și vor exista întotdeauna executanți pentru asta, cu o experiență bogată și o lungă istorie în spate.
Aici, desigur, merită pusă întrebarea – de ce este Alexei Navalnîi în viață? Pot fi două opțiuni.
Prima. Cei care sunt în spatele incidentului, cel mai probabil agențiile de spionaj din SUA lucrând îndeaproape cu contrapărțile lor din Germania, nu au planuri încă de a-l ucide pe blogger. Le este mai de folos viu decât decedat. Iar povestea dramatică a otrăvirii lui Navalnîi, coma sa, fața sa rătăcită în fotografii, sunt mai prețioase decât poza sa în sicriu sau pe un pod cu o gaură în stomac.
A doua. Moartea lui Navalnîi era unul din planurilor anumitor forțe. Dar, aparent, planul nu presupunea să moară imediat. Ca și în alt caz, Gepa nu a murit imediat la Charité. Pacientul trebuia să sufere și, după ce dădea câteva interviuri în presa vestică, să își dea sufletul într-un mod spectaculos din cauza ”interferențelor rusești”. Dar de vreme ce Navalnîi nu are experiență doar ca blogger, ci și ca politician, intuiția sa – sau instinctul său – a lucrat, așa cum i se potrivește unui politician. Și a părăsit clinica „milei”, unde ar fi fost „vindecat” așa cum ulterior s-a făcut cu Kernes.
Dar clinica Charité continuă să lucreze. Și uite așa funcționează societatea informațională modernă, încât chiar dacă a devenit un instrument politic, rămâne la suprafață. Și își așteaptă noii „pacienți”.
Alatura-te discutiilor