Europarlamentarul român Laurențiu Rebega arată, într-un comunicat, care sunt opțiunile pentru noua Politică Agricolă Comună (PAC), a cărei reformă este în plină desfășurare la nivelul Parlamentului European.

REVISTA PATRONATELOR redă în continuare, integral, opinia europarlamentarului (sublinierile și intertitlurile aparțin Redacției noastre, RP).

„Actualul mandat al Parlamentului European urmează să se încheie în câteva luni. În luna mai 2019, alegerile europene vor aduce o altă configurație a Parlamentului care se va confrunta cu alte provocări importante, dar cu o situație instituțională mai clară. Reforma Politicii Agricole Comune este în plină desfășurare.

La sfârșitul anului 2018, în cadrul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală s-au discutat două opțiuni.

Înainte sau după încheierea mandatului actual?

1. Să se lucreze pentru a adopta o poziție în primă lectură care să fie votată în plenul Parlamentului european înainte de încheierea mandatului. Votul în plen va asigura un anumit „acquis”, iar documentul rezultat va urma să stea la baza continuării procesului legislativ cu noul grup de europarlamentari membri ai Comisiei pentru Agricultură, după alegeri.
2. Din motive politice sau poate din lipsă de timp să nu se ajungă la un document de votat în plenul Parlamentului înaintea încheierii mandatului. În acest caz, se va da un vot doar în cadrul Comisiei pentru Agricultură. Acest text va fi luat în considerare (sau nu!) de următorul grup de europarlamentari membri ai Comisiei pentru Agricultură. Este probabil ca noii deputați europeni să prefere să abordeze reforma de pe o nouă poziție.

Aproape 7.000 de amendamente

Inițial, am optat pentru prima variantă, pentru a nu încetini procesul legislativ cu efecte nefavorabile pentru fermieri, dar la sfârșitul anului 2018 am văzut totalul numărului de amendamente.

Trebuie să examinăm aproape 7.000 de amendamente prezentate la propunerea de reformă a PAC! Logic, avem nevoie de mai mult timp pentru reforma PAC post-2020, motiv pentru care trebuie să extindem actuala politică agricolă europeană timp de cel puțin doi ani.

Nu ar fi corect să ne grăbim doar ca să satisfacem timpii procedurali și să luam decizii care să afecteze negativ fermierii.

De asemenea, nu putem decide reformarea politicii agricole comune în „întuneric”.  De ce „întuneric”? Pentru că există încă două semne mari de întrebare la nivel european. Primul – trebuie să înțelegem cum se va sfârși cu Brexit-ul. S-a lucrat la un acord în cadrul comerțul agroalimentar între cele două părți ale Canalului Mânecii, în care protejarea și recunoașterea indicațiilor geografice va fi menținută, dar – dacă  acordul de ieșire a Marii Britanii nu va fi votat – trebuie văzut cum putem acționa pentru a proteja producătorii  europeni și nu numai. Al doilea semn de întrebare în ceea ce privește PAC post-2020 este că trebuie să cunoaștem și conținutul cadrului de planificare financiară a UE 2021-2027, deoarece PAC nu poate și nu trebuie să fie sacrificată pentru alte politici din punct de vedere financiar.

Atenție la centralizarea deciziilor!

În ceea ce privește conținutul reformei. Executivul a propus un fel de centralizare a deciziilor la nivel național, cu care sunt de acord, dar depinde cum. Mie mi se pare că Executivul comunitar vrea să transfere Statelor membre responsabilități pe care acestea nu sunt pregătite să le gestioneze.

Anul 2018 a fost anul intrării în vigoare a reformei intermediare a PAC (pachetul Omnibus), care a pus bazele pentru viitoarea PAC, demararea unei simplificări administrative. Noile norme au confirmat, de asemenea, principiul identificării fermierilor „adevărați”, ca beneficiari pentru ajutoarele financiare, oferindu-le mijloace mai accesibile de protecție împotriva riscurilor climatice și al unui eventual colaps al veniturilor.

Regulile Omnibus nu au omis tinerii fermieri sub 40 de ani, oferind un ajutor cuplat la producția la combaterea crizei, în plus față de consolidarea poziției lor în contractele în lanțul de aprovizionare agroalimentară.

Consumatorii nu au fost uitați nici ei și continuă să fie menținuți în centrul preocupărilor membrilor Comisiei din care fac parte: încercând să-i aducă înapoi la alimente sănătoase și pentru a promova etichetarea nutrițională.

Prioritate pentru România: egalizarea plăților directe între fermierii europeni

În acești aproape cinci ani de mandat, se văd beneficiile atât față de agricultori, cât și față de consumatori. Dar rămân încă multe de făcut, de exemplu egalizarea plăților directe între fermierii europeni. Această chestiune este foarte importantă pentru mine și aș dori să fie rezolvată pe ultima sută de metri, pe perioada președinției românești a Consiliului.

Indiferent că se va ajunge la un text adoptat doar în cadrul actualei Comisii pentru Agricultură sau că se va vota în plenul Parlamentului, experții trimiși de către Ministerul Agriculturii din România trebuie să pună presiune oriunde pot, la orice întâlnire cu ceilalți reprezentați, pentru a sprijini acest demers de egalizare a plăților directe.”