Pe baza tendințelor deja manifestate în 2019, a prognozelor oficiale pentru România și a structurii bugetului de stat, creionată de noul Guvern, REVISTA PATRONATELOR vă prezintă principalele coordonate pentru a vă contura o posibilă prognoză proprie macroeconomică pe 2020. An în care, să nu uităm, vor avea loc două campanii electorale ce se anunță extrem de fierbinți, iar pentru fondurile europene se arată primele termene-limită din cadrul financiar 2014-2020.

Pe scurt, putem anticipa că economia va crește și în 2020, dar mai lent (în principal construcțiile și industria, unde decelerarea s-a făcut deja vizibilă în a doua parte din anul 2019), afacerile mici – sau cele locale – nu se vor mai vinde doar în sensul clasic al cuvântului, ci se vor asocia între ele sau cu branduri de anvergură mai mare, iar în sectorul financiar sunt de așteptat două fenomene: 1. Concurența non-bancară și cea digitală vor obliga băncile să relanseze creditarea; 2. Banii europeni vor inunda piețele, pentru că pe de-o parte anul 2020 este primul termen-limită din cadrul financiar 2014-2020 și, pe de altă parte, noul Guvern pare hotărât să reia absorbția fondurilor structurale.

În fine, campaniile electorale (cel puțin cele pentru alegerile locale și parlamentare, dacă nu și alte scrutine, deocamdată greu de anticipat) vor dinamiza consumul, în special serviciile și comerțul.

Criza de personal, o falsă sperietoare pentru afacerile solide

Mai putem preconiza, desigur, și o întețire a luptei pentru recrutarea/păstrarea de personal calificat, respectiv a așa-zisei „crize de personal”, cu precizarea că vor fi lovite doar acele afaceri setate pe salariul minim pe economie.

REVISTA PATRONATELOR a atras atenția, în repetate rânduri, că această „criză” nu vine din lipsa fizică a forței de muncă disponibilă în rândurile populației (România are doar 55.000 de locuri de muncă vacante la peste 350.000 de șomeri plus o populație inactivă de câteva milioane de persoane), ci din atitudinea incorectă a unor patroni care încă mai cred că plata angajaților cu salariul minim pe economie ar fi secretul succesului în afaceri.

Nu poți plăti angajaților tăi un salariu adecvat pentru munca lor? Muncește matale, domnu` patron, în locul acestora, sau închide afacerea!

„Criza” de personal este o falsă sperietoare, România are încă destulă forță (și dorință!) de muncă, doar că această mână de lucru pur și simplu nu mai vrea să muncească pe salarii mici.

Și încă ceva: a aduce din afara UE mână de lucru mai ieftină nu rezolvă, ci doar prelungește criza de personal. Oricum, nu cei 30.000 de muncitori care pot fi angajați din spațiul extraeuropean (contingentul aprobat recent pentru 2020) vor acoperi necesarul de un milion de oameni estimat de confederațiile patronale, ci reașezarea pachetelor salariale pe baze corecte față de angajați.

Haideți să vedem – și cu asta se încheie capitolul nostru referitor la piața muncii – cine va obține mai multă calitate, eficiență și performanțe mai bune, cu aceeași anvelopă salarială: patronul care are 10 angajați pe salariul minim, sau patronul care are 4-5 angajați bine plătiți?

Atenție la portofele!

Principalele pericole pentru portofelele românilor (firme și populație) vor fi, și în 2020, inflația și deprecierea leului, care – spre deosebire de anii trecuți – este de așteptat să se accentueze.

Nu ne aventurăm în vreo prognoză concretă pe cursul leului în 2020, dar o serie de sondaje efectuate recent în rândurile economiștilor și analiștilor financiari au relevat tendințe reale spre pragul de 5 lei/euro. Ca să nu mai amintim și de principalii factori ai deprecierii monedei noastre naționale: puseele de instabilitate politică, cheltuielile nesăbuite și deficitele externe.

Când politicienii se ceartă pe posturi în loc să se certe pe proiecte, când împrumuturile externe acoperă cheltuieli sociale în locul investițiilor și când importurile cresc de două ori mai rapid decât exporturile, nu te poți aștepta la nimic bun în legătură cu evoluția cursului de schimb.

În ce privește inflația, putem spune că vectorii săi fundamentali, analizați de Banca Națională, arată o oarecare stabilitate. Dar ce ne facem cu așteptările piețelor (numite, în termenii pretențioși ai bancherilor centrali, „ancorele anticipative”)? În toate sondajele de conjunctură efectuate de Institutul Național de Statistică, managerii din industrie, construcții, comerț și servicii au anticipat creșteri de prețuri în domeniile lor, chiar dacă pentru afaceri sau pentru numărul de angajați anticipează, uneori, o stagnare. Iar argumentele tuturor sunt limpezi: cresc costurile și cu energia, și cu resursa umană, și cu materiile prime, iar marjele de profit (tot mai mici) sunt deja insuficiente pentru a absorbi șocul scumpirilor.

Atenție, însă, că – așa cum REVISTA PATRONATELOR a mai precizat de câteva ori – aruncarea spre consumatori a majorării costurilor proprii (prin majorarea prețurilor) nu este deloc corectă. E riscantă rău de tot această practică!

Piețele financiare sunt inundate de bani care nu circulă. Atenție la bancabilitate!

Masa monetară a crescut, în 2019, cu peste 15% (iar numerarul în circulație – cu peste 10%), arată datele Băncii Naționale; asta pe de-o parte. De cealaltă parte, însă, timpul parcurs de la facturare la încasare (respectiv de la prestarea lucrărilor/producției/serviciilor la plata furnizorului) a crescut de la 90 la 120 de zile, ceea ce înseamnă că banii sunt mai mulți, dar circulă mai greu.

Pe medie, firmele încasează azi bani care li se cuveneau încă din toamnă și vor încasa abia la primăvară banii pentru care lucrează azi – aceasta este una dintre marile provocări ale anului 2020!

Vestea bună vine, însă, tot din sectorul financiar: băncile sunt înghesuite tot mai agresiv de concurența non-bancară și de fintech-uri în lupta pentru finanțarea firmelor, astfel că este de așteptat o relansare a creditării, chiar dacă nu în formele clasice practicate până acum. Bancabilitate să fie, că bani sunt cu nemiluita! Iată și întrebarea anului 2020: Firma Dumneavoastră este bancabilă?(!)

Fondurile europene, gata cu expectativa!

Tot din sectorul financiar ar putea (a se citi ar trebui) să vină o altă veste bună: 2020 va fi anul de lansare a marilor sesiuni de depunere a proiectelor finanțate din fonduri europene. Asta nu doar pentru că noul Guvern pare hotărât să reia absorbția întârziată nepermis de guvernele anterioare, ci și pentru că, iată, ajungem la capătul tronsonului financiar european 2014-2020.

Pentru cei care se mai lasă încă pe tânjală și spun că ar exista un „N+2” sau chiar „N+3” (respectiv că am mai putea s-o mai întindem încă doi-trei ani cu absorbția), avem următorul mesaj: rata noastră de preluare este atât de joasă, încât nu ne mai permitem nicio lună de amânare, altfel riscăm experiența rușinoasă a dezangajării.

Dacă acest mesaj se va înțelege, și se pare că s-a înțeles deja la nivelul noii echipe guvernamentale, atunci firmele ar trebui să se pregătească încă de azi pentru puzderia de oportunități create de sesiunile de depunere a proiectelor europene ce vor fi lansate – sperăm – în perioada imediat următoare.

Noul trend: Firmele se mai și asociază, nu doar se vând

În 2019, pe piața fuziunilor și achizițiilor de firme am observat un fenomen foarte interesant: în locul vânzărilor clasice sau al preluării prin absorbție (ori, dacă vreți, al cumpărării de participații în firme de către fondurile de investiții), companiile se asociază pentru fructificarea oportunităților.

Ce să ne mai încurcăm atâta cu evaluările, birocrația, consultanța și/sau cu inerentele suspiciuni reciproce? Pun banii mei lângă ai tăi, atacăm împreună o piață, îi fructificăm oportunitățile și apoi… mai vedem.

Asocierea, încet-încet, ia locul vânzării; s-a văzut asta la mai multe firme în 2019 (cărora nu le dăm aici numele, deși nu sunt secrete), și se văd numai avantaje în respectivele afaceri. E un trend care ar fi de așteptat să se accentueze în 2020, având în vedere necesitatea, oportunitățile și avantajele acestor asocieri, în raport cu clasicele fuziuni/achiziții. (REVISTA PATRONATELOR va prezenta, într-un articol separat, câteva povești de succes din această nouă „piață”)

Pericol pentru intermediarii ne-necesari

Avem, în economie, destule constrângeri care vor determina o atenuare a creșterii afacerilor. S-au văzut deja, în ultimii doi ani, unele semne similare celor din perioada de criză 2009-2010, cel mai important fiind acela că firmele au început să strângă „cureaua” costurilor. Astfel că tot mai mulți preferă să cumpere direct de la producători sau de pe o verigă aflată cât mai aproape de aceștia; este de așteptat ca acei intermediari în plus, care lungesc inutil lanțurile de distribuție producător-consumator, să se cam rărească.

În retailul modern, comercianții au deschis tot mai multe legături directe cu producătorii agricoli (respectiv cu primii dealeri pe țară, la importuri) și își intensifică producția sub marcă proprie.

Pe piața materialelor de construcții, în tot mai multe cazuri, lanțul de la fabrică la șantier mai are doar veriga formată din contractantul general și transportator. Chiar publicitatea acestor materiale se adresează direct maistrului/arhitectului, vizând tot mai puțin marea masă a potențialilor cumpărători.

Tot mai multe fabrici din sectorul bunurilor de larg consum își deschid magazine proprii și chiar lanțuri proprii de distribuție, „prețul de fabrică” fiind noul agent de accelerare a vânzărilor.

Într-o lume a prețului de producător, a mărcilor proprii și a achizițiilor direct din fabrică, afacerile care doar cumpără mai ieftin de aici ca să vândă mai scump dincolo nu prea mai au loc. Pericol!

An dublu-electoral. Ce afaceri cresc?

Din punct de vedere macroeconomic, anii electorali sunt văzuți, în general, ca o amenințare pentru stabilitatea marilor indicatori, deoarece în astfel de perioade crește un anumit fel de consum și se lansează unele promisiuni care nu sunt ușor de îndeplinit ulterior.

Dar pentru firme, pentru mai micile și mai marile afaceri, anul electoral înseamnă o creștere bruscă a puterii de cumpărare și un anumit entuziasm în rândurile clienților – deci, o oportunitate.

Ce afaceri cresc? În principal comerțul (alimentar și nealimentar) și serviciile – mai ales cele de consultanță, sondare a opiniei publice, tipăriturile, publicitatea, difuzarea de programe radio-TV, transporturile și cam tot ce agită lumea.

Anul 2020 este și el electoral, chiar dublu-electoral, deci prezintă amenințări pentru stabilitatea macroeconomică, dar și oportunități pentru afaceri. Să nu uităm, însă, că acesta va fi al doilea an electoral, consecutiv, așa că și creșterile, dacă vor fi, nu vor mai avea amplitudinea din 2019.

În loc de rezumat, precizăm că viziunea noastră asupra anului 2020 arată necesitatea unei așezări pe baze mai solide a afacerilor, renunțarea la balasturi, nevoia de bancabilizare a firmelor (ca să poată atrage finanțări) și pe cât posibil mai multă prudență în administrarea fluxurilor financiare. Totul este să nu aveți datorii mai mari și/sau mai urgente decât creanțele.

Prezentăm, în final, și principalele coordonate macroeconomice pe care este construit bugetul de stat – date din care vă puteți extrage, de asemenea, unele prognoze proprii pentru anul 2020:
– Creșterea economică = 4% (față de un PIB potențial în creștere cu 4,3%)
– Deficitul bugetar = 3,59% din PIB
– Cursul de schimb = 4,75 lei/euro
– Salariul minim brut pe economie = 2.230 de lei (2.350 de lei pentru studii superioare), în creștere cu 7,2% față de cel din 2019
– Salariul mediu net pe economie = 3.324 de lei
– Creșterea în industrie = 2,9%
– Creșterea în domeniul serviciilor = 4,2%
– Creșterea în construcții = 6,2%.