În ultimii ani, societatea românească și diversele comunități (de la cele sociale la cele de afaceri) au ales să-i disprețuiască pe jurnaliști și – printr-o inducție deloc apagogică – au ajuns la un profund dispreț față de tot ce înseamnă mass-media. Dispreț ce se transpune, mai nou, într-o totală dez-alocare de resurse altfel vitale pentru redacții. Că dacă avem Facebook și alte rețele de socializare, ce ne mai trebuie și presă?(!) Această situație nu va rămâne, însă, fără urmări. Mi-am pus o întrebare simplă: „Dacă societatea și comunitățile i-au spus presei PA, care va fi replica presei?” Răspunsul pe care-l încerc în continuare nu poate fi altul decât sub semnul lui „Și ce dacă?!” – atât ca replică dinspre societate către presă (cum a fost de cele mai multe ori), cât și dinspre mass-media către societate (cum cred că va fi, foarte curând). Sper să nu am dreptate chiar până la capăt…

Ce frumos s-a spus la un seminar recent: „Fără presă, lumea ultimilor 100-150 de ani ar fi fost inimaginabil mai urâtă”! Stați să vedeți numa cum va fi de urâtă lumea asta, în curând, fără presă! Ca s-o creionez, nu ca să sperii pe cineva, arăt doar ce semnale disperate a transmis presa – fără ecou – și ce semnale, tot fără ecou, ar putea transmite societatea din viitorul apropiat.

I. SEMNALELE PRESEI (și răspunsurile primite de la societate)

– Creația, documentarea, tipărirea, difuzarea, ne costă; nu mult, dar ne costă! Răspunsul societății a fost: „Și ce dacă?!”
– Avem piedici peste tot în investigațiile noastre! Răspunsul societății a fost: „Și ce dacă?!”
– Ne pleacă profesioniștii, iar tinerii care vin nu au nici de la cine să învețe, mulți nu au nici măcar dorința de a învăța! Răspunsul societății a fost: „Și ce dacă?!”
– De ani buni, statul nu mai anunță nimic în regim de publicitate, vrea gratuități până și la cele mai importante licitații! Răspunsul societății a fost: „Și ce dacă?!”
– Companiile nu mai anunță aproape nimic în regim de publicitate, vor gratuități prin PR și alocă fondurile discreționar, crezând că jurnaliștii sunt un fel de cerșetori! Răspunsul societății a fost: „Și ce dacă?!”
– Publicitatea a devenit un instrument de constrângere și chiar de cenzură! Răspunsul societății a fost: „Și ce dacă?!”
– Oameni buni, în lipsa presei nu veți mai avea cui să vă plângeți că statul își cam bate joc de voi! Răspunsul societății a fost: „Și ce dacă?!”
– Vrem să practicăm un jurnalism constructiv, dar gratis nu se (mai) poate! Răspunsul societății a fost: „Și ce dacă?!”
– Fără un „câine de pază”, o să ajungeți să apăsați tasta 1 și când vreți să beți apă! Răspunsul societății a fost: „Și ce dacă?!”
– Suntem tot mai puțini, mai prost plătiți și mai (supra)încărcați cu sarcini urgente! Răspunsul societății a fost: „Și ce dacă?!”
– Ne trebuie încrederea Dumneavoastră, ca să puteți face diferența între informație și manipulare! Răspunsul societății a fost: „Și ce dacă?!”
– (… aștept completări, de la colegii de breaslă și nu numai)

II. SEMNALELE SOCIETĂȚII (și răspunsurile pe care le va primi din mass-media)

– S-a furat și încă se mai fură enorm din România! Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– Criză bugetară! Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– Incapacitate de plată! Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– Politicienii ne mint și își trag foloase din bugetul public doar pentru ei! Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– Ni se taie pădurile și nici măcar nu se cunosc vinovații! Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– Pe Roșia Montană, pe gazele de sub Marea Neagră, pe toate bogățiile noastre au pus ochii cei mai răi speculatori! Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– Se întâmplă un nou #Colectiv! Un nou #Vaslui! Un nou #Caracal! Avem o nouă #Teodora! Ard iar incubatoare cu copii în ele! Sunăm degeaba la #112! Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– Politruci de cea mai joasă speță își trag salarii și pensii „speciale”, de zeci de mii de euro, când în spitale ne mor bătrânii, copiii, frații și surorile! Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– Școala își bate joc de copiii noștri și de educația lor! Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– Riscăm să ni se impună legi cretine, apărute peste noapte, care eliberează inclusiv criminalii și violatorii din închisori! Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– Tot mai multe firme mari (comunicații, energie, bănci, retail „modern”) își bat joc de noi, chiar dacă suntem clienți plătitori! Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– Resursele noastre naturale puteau fi împărțite 50%/50% cu investitorii, dar trădătorii locali au renunțat la partea cuvenită României. Răspunsul presei va fi: „Și ce dacă?!”
– (… aștept completări, de data asta de la societatea civilă)

Atenție, deja se întâmplă!

I. Deja presa nu mai are resurse decât pentru „producții” de studio (de birou, după caz), terenul fiind prea scump
Deja mai mult de jumătate din profesioniștii media au plecat din media
Deja redacțiile apelează la donații, în lipsa unor finanțări adecvate
Deja s-au închis redacții și se desființează tot mai multe
Deja afacerile redacțiilor sunt pe minus, în timp ce ale distribuitorilor de publicitate urcă la cer
Deja avem mai mulți PR-iști decât jurnaliști
Deja jurnaliștilor nu li se mai acordă minimul de respect cuvenit, ca să nu mai vorbim de încredere
Deja redacțiile mai trăiesc doar din organizarea de evenimente în locul core-businessului pentru care au fost menite (…)

II. Deja societatea nu mai găsește în presă sprijinul necesar în lupta cu abuzurile
Deja evenimentele grave au ecouri tot mai slabe în presă (a se vedea numărul tot mai mic de zile în care marile cazuri țin capul de afiș)
Deja reacțiile presei sunt tot mai timide în fața furtului din fondurile statului
Deja politicienii le râd în față și jurnaliștilor (de care, anterior, le era cam jenă), nu doar societății în ansamblu (față de care oricum n-aveau nicio apăsare, încă mai demult)
Deja marile probleme ale societății nu se mai dezbat cu medierea presei
Deja și memoria presei este tot mai scurtă, aproape la egal cu a societății
Deja apăsăm tasta 1 pentru a ni se respecta drepturile (…)

Suntem, deja, în pragul unei distopii în care presei i s-a răspuns cu „Și ce dacă?!” din partea societății, iar replica presei deja este „Și ce dacă?!” în fața alarmelor trase de societate.
Ne oprim aici, sau vom trece triumfal acest prag – societate și mass-media, de-a valma?