Anticipez, aici, că în economia de SCALĂ vor sucomba toți antreprenorii care mizează pe creșterea prețurilor pentru a suporta creșterile accelerate de salarii impuse administrativ. Și că vor răzbate (doar) acei antreprenori care – acționând/investind în economia de REȚEA – mizează pe inovație și pe necesitatea obiectivă de a susține inovația.
Poate nu știați, dar mai nou avem două economii: de SCALĂ și de REȚEA. Și nu mă refer la România – ar fi prea… puțin.
Să mă explic:
– Economia de SCALĂ este cea pe care o cam știm cu toții, din mai vechile (și, din păcate, mai noile) manuale, respectiv cea structurată pe calapodul „bani/producție/distribuție/bani”
– Economia de REȚEA este, însă, cea pe care deja o simțim cu toții, dar încă n-o vedem prin manuale – inovație/terminale / multiplicare/rețea.
Da… Ar putea fi o intrigă și asta: Au cam dispărut banii din ecuație. (Numai că nu despre asta vb acum.)
În economia de SCALĂ investești bani, produci, vinzi și obții bani. Ai băgat bani și vrei mai mulți – că de-aia i-ai băgat, altfel îi puneai în bancă. Ei bine, pentru asta trebuie să vinzi cât mai mult și cât mai scump, ca să obții cât mai mulți bani la final. Ai băgat bani în rulmenți, trebuie să vinzi cât mai mulți și mai scumpi rulmenți, ca să-ți scoți măcar banii băgați. De reținut este că rulmentul tău se scumpește și iar se scumpește, pe când volumul vânzărilor trebuie să crească mereu, ca tu să-ți scoți barem investiția. Dar, vai!, undeva se va opri toată morișca asta.
În economia de REȚEA, produsele nu mai sunt disparate, ca rulmenții (din economia de SCALĂ), ci sunt legate. Asta le face atât de necesare, încât – contrar tuturor teoriilor economice – trebuie să se ieftinească, nu să se scumpească. Telefonul (mobil sau nu) ar fi doar un exemplu: rețeaua crește, telefonul (terminalul) se ieftinește, că pentru REȚEA e mai important să fie multe.
În economia de REȚEA inovezi/inventezi, aduci terminale noi, iar tu câștigi nu din faptul că alea s-ar scumpi, ca rulmentul, ci din necesitatea inevitabilă că terminalele trebuie să se tot multiplice.
Pe scurt, și pe-asta am văzut-o cu toții, produsele din economia de REȚEA (terminale, adică telefoane, laptopuri, PC și – atenție – toate obiectele ce se înscriu mai nou în rețele, vz „IoT”) se ieftinesc. În timp ce produsele de SCALĂ, respectiv care nu comunică, se scumpesc.
- Cât costa un mobil/laptop/PC acum 5 ani? Cât costă acum?? (răspuns: mult mai puțin – s-a ajuns chiar la gratuități)
- Cât costa un rulment/șurub/patent acum 5 ani? Cât costă acum?? (răspuns: mult mai mult)
E clar că s-au ieftinit produsele conectate (de REȚEA) și s-au scumpit cele neconectate (de SCALĂ)?
Este, probabil, destul de clar că pentru a răzbate, ca antreprenor, ești obligat de acest mers al istoriei economice să te îndrepți către tehnologie, către acest (deja prăfuit) „2.0”.
Și ai grijă, că economia mondială a făcut deja destui pași către „3.0”, spre „4.0”. Nu știu cum arată astea, că nici eu nu sunt vreun june, dar cu mare drag îți recomand – ieși din economia de SCALĂ!
Saltă-te din zona asta crepusculară, a economiei de SCALĂ, în care vei fi tot timpul sub imperiul lui „Scumpește produsul ca să poți să crești salariile angajaților”! Sări în tărâmul economiei de REȚEA! Salt spre „4.0”!!
Salariații tăi vor fi mai fericiți să exploreze frontierele cunoașterii și inovației decât să tot negocieze vreo sută/două la leafă!
Las-o mai ușor cu creșterea salariilor pe SCALA economiei, că nu veți ajunge niciunde – antreprenor și salariat. Încearcă, mai bine, economia de REȚEA! Dacă n-o faci tu, acum, o vor face alții – bucuroși că n-au concurență.
P.S. Desigur, în industria alimentară nu se aplică upgradarea asta de la economia de SCALĂ către economia de REȚEA. Cartofu-i cartof, adreiu-i ardei – nu prea se pot conecta ca să devină terminale, ca mașinilie de spălat sau ca aparatele de aer condiționat (vz. „Internet of Things” – IoT). Deocamdată!
