Ca să primească bani în plus de la UE, România a promis că o să folosească fondurile pe cât posibil mai mult pentru investiții și pe cât posibil mai puțin pentru cheltuieli. Numai că promisiunea aceasta a fost uitată de București, așa că Executivul de la Bruxelles nu a ezitat să ne tragă de urechi. Avem un deficit bugetar structural atât de nesănătos, încât, până și funcționarii Comisiei s-au speriat și ne transmit că nu mai putem continua pe acest drum.
E ca într-o familie: spune-mi câți bani cheltuiești și câți bani investești ca să-ți spun cât de bine o s-o duci; dacă te împrumut cu 100 de lei, câți o să-i dai pe țigări, băutură, distracții și câți pentru a-ți dezvolta afacerile – cam asta înseamnă, în termeni populari, poziția Uniunii Europene ca finanțator față de România. În termeni tehnici, contabilo-comunitari, poziția aceasta se numește MTO, Medium Term Objectives, adică în ce măsură ești capabil să te abții – ca stat membru – de la cheltuieli în favoarea investițiilor. Pe românește, țara noastră și-a asumat un MTO prin care a promis că va cheltui foarte puțin și va investi foarte mult, iar în baza acestei promisiuni a obținut facilități de care puține alte țări beneficiază: UE ne dă 95% (nu 85%, ca la alții) din fonduri și ne acceptă o întârziere cu trei (nu cu doi) ani a absorbției acestor fonduri.
Dar ce a făcut România? După ce și-a asumat acel MTO și a primit în schimb facilitățile acestea, nu s-a mai ținut de promisiune și a ajuns în situația rușinoasă în care Bruxelles-ul îi bate obrazul. Ne-am asumat că între cheltuială și investiție nu vom avea o diferență mai mare de 1% din Produsul Intern Brut (PIB), dar iată-ne la peste 2%! Am promis că nu o să dăm bani pe băutură, țigări, distracții și că ne vom dezvolta afacerile, dar iată că suntem exact pe dos.
Deocamdată, vorba românului, „mai merge și așa”, numai că Bruxelles-ul ne avertizează să ne corectăm, să ne trezim și s-o lăsăm mai moale cu cheltuielile. Pățim, altfel spus, rușinea că de față cu tot satul ni se spune „lasă-te de băut, de fumat, de distracții și vezi-ți de afaceri”. Ca să nu duci de râpă și familia ta, și tot satul, și – păstrând proporțiile – întreaga Europă!
Lăsând gluma la o parte, acesta ar trebui să fie unul dintre cele mai importante semnale de alarmă pentru autoritățile care se ocupă cu echilibrul banilor publici ai României. Iar dacă autoritățile nu par a fi conștiente că au în față un pericol, este de datoria patronatelor să le tragă de mânecă și să le preseze până la insuportabil în așa fel încât mediul de afaceri să nu aibă de pierdut din cauza neatenției funcționarilor.
