Aproape 33.000 de întreprinzători şi patroni afirmă că nu-şi pot asigura o masă consistentă și mai mult de 70.500 nu-şi permit acoperirea cheltuielilor curente, 115.000 sunt restanţieri la întreţinerea locuinței şi peste 57.000 locuiesc în case fără grup sanitar, arată statisticile oficiale consultate de REVISTA PATRONATELOR.
Din datele prezentate de Institutul Naţional de Statistică – INS – în lucrarea „Condiţiile de viaţă ale populaţiei din România“ (a cărei ediție cu datele din 2018 a fost publicată vineri pe site-ul instituţiei) reiese că în România există în total 244.000 de gospodării conduse de lucrători pe cont propriu, inclusiv patroni, majoritatea ducând un trai îndestulător, dar şi că o minoritate – nu tocmai redusă – din acestea este puternic afectată de neajunsurile sărăciei.
Foametea bântuie mediul de afaceri
Spre exemplu, 13,5% din patroni și întreprinzători au declarat, pentru INS, că nu-şi permit „consumul a cel puţin un fel de mâncare cu carne sau peşte o dată la două zile”. Asta înseamnă, numeric vorbind, 32.940 de gospodării patronale/antreprenoriale aflate în situația de a nu-și putea procura o masă consistentă (!)
Desigur, în cealaltă „tabără” se regăsesc – potrivit INS – restul de 86,5% care nu au probleme cu procurarea hranei. Aceleaşi sondaje, efectuate în anii anteriori, arătau că mai mult de 21% din gospodăriile patronilor/întreprinzătorilor se aflau situaţia de a nu-şi putea procura hrana.
În cadrul sondajului pe acest an, 16,9% din întreprinzătorii care locuiesc în mediul rural au declarat că suferă de foame, nepremiţându-şi „consumul a cel puţin un fel de mâncare cu carne sau peşte o dată la două zile”…
Facturile la întreținere, o mare problemă
Referitor la cheltuielile locuinței, 28,9% din patroni și întreprinzători au declarat că nu le pot acoperi la timp, ceea ce – numeric vorbind – înseamnă 70.516 gospodării (!)
Potrivit INS, 47,2% (adică 115.168 de gospodării patronale) înregistrează restanţe la întreţinere, 46% (adică 112.240) nu-şi pot plăti la timp factura la energia electrică şi 54,1% (adică 132.000) rămân în urmă cu plata abonamentului la telefon.
Peste 57.000 de locuințe patronale nu au grup sanitar
Oamenii de afaceri – „lucrători pe cont propriu, inclusiv patroni”, în terminologia studiului citat – au fost întrebaţi şi în ce condiţii locuiesc.
Răspunsurile consemnate de INS arată că 21,3% din locuinţele patronale (51.972 de gospodării) sunt „fără baie sau duş” şi, atenție, 23,4% (adică 57.096 de gospodării) sunt „fără grup sanitar” (!)
De asemenea, 9,2% din antreprenori (22.448 de gospodării) „nu pot menţine o temperatură adecvată în locuinţă”, se mai arată în studiul INS.
Referitor la dotarea locuinţei cu bunuri de folosinţă îndelungată, 6,4% din patroni și întreprinzători (15.616 gospodării) au declarat că „nu-şi permit” achiziţia unei maşini de spălat rufe, 9% (adică 21.960 de gospodării) „nu-şi permit” achiziţia unui calculator şi 21,6% (adică 52.704 gospodării) nu pot achiziţiona un autoturism.
Per total, 28,6% din patroni și întreprinzători (adică 69.784 de gospodării) au declarat că acoperă „cu dificultate” şi „cu mare dificultate” cheltuielile curente, iar 32,9% le acoperă „destul de uşor” şi „foarte uşor”.
În fine, 52,5% din întreprinzătorii chestionaţi de INS (128.100 de gospodării) au declarat că nu-şi pot permite „plata unei vacanţe de o săptămână”.
Gospodării după modul în care fac faţă cheltuielilor curente, în anul 2018
Portret: Cum arată patronul năpăstuit de necazuri
Statisticile prezentate de INS creionează, astfel, portretul unui patron/antreprenor năpăstuit de sărăcie, foamete şi necazuri, prin contrast cu imaginea de om bogat şi prosper din percepţia generală.
Aşadar, patronul (minoritar, e adevărat) din statistici este într-o oarecare măsură flămând, în casa lui nu-i de găsit vreo maşină de spălat, cadă, duş sau grup sanitar, iar în garaj – niciun autoturism. Este restanţier la întreţinere, nu-şi permite măcar o săptămână de vacanţă şi, în general, acoperă cu greu cheltuielile curente…
Cum ajunge într-o astfel de situație ingrată un om de afaceri? Sociologii au găsit o explicație: Unii antreprenori ar fi atât de grijulii cu propriile afaceri, încât mai întâi își plătesc dările către stat, furnizorii și – dacă există – salariații, lăsându-și la urmă plățile propriei case și riscând chiar să rămână flămânzi.
Să-i credem? Greu de răspuns, cert este că din tabelele și graficele INS (a se vedea și cele de mai sus) reiese că, procentual vorbind, gospodăriile salariaților stau ceva mai bine, la mulți parametri, decât ale patronilor și lucrătorilor pe cont propriu.
Cine e patron și cine e întreprinzător
Atragem atenția că datele de mai sus nu sunt rezultatele unor studii/sondaje ale vreunei organizații particulare, mai mult sau mai puțin credibile, ci sunt statisticile unei instituții oficiale, de stat, a cărei credibilitate nu poate fi pusă la îndoială: Institutul Național de Statistică.
În terminologia statisticienilor, patronul diferă de întreprinzător prin faptul că patronul își desfășoară activitatea în propria firmă, având și angajați, în timp ce întreprinzătorul este lucrătorul pe cont propriu care dezvoltă o afacere individuală neavând și angajați.
Astfel, potrivit INS:
– Patron = „persoana care-şi exercită ocupaţia (meseria) în propria sa unitate (întreprindere, agenţie, atelier, magazin, birou, fermă etc.), pentru a cărei activitate are angajaţi unul sau mai mulţi salariaţi; în această categorie sunt incluşi şi patronii care sunt, în acelaşi timp, salariaţi în întreprinderea proprie, ca şi titularii de contracte de locaţie de gestiune sau de concesiune care folosesc salariaţi”
– Lucrător pe cont propriu = „persoana care-şi exercită activitatea în unitatea proprie sau într-o afacere individuală, fără a angaja niciun salariat, fiind ajutat sau nu de membrii familiei neremuneraţi; sunt încadraţi la acest statut întreprinzătorii independenţi (vânzătorii ambulanţi, meditatorii, femeile care îngrijesc copii, cărăuşii, taximetriştii particulari etc.), liber profesioniştii (muzicanţii ambulanţi, artiştii plastici, avocaţii), zilierii ocazionali, titularii de contracte de gestiune sau de concesiune care nu folosesc salariaţi, agricultorii individuali sau care lucrează în asociaţii agricole”.