Proiectul unui Ordin al ministrului energiei privind stabilirea categoriei „clientului protejat”, postat recent pe site-ul instituției, prevede includerea în categoria clienților protejați pe piața de gaze și de energie termică și a întreprinderilor mici și mijlocii, pe lângă consumatorii casnici, instituțiile publice și furnizorii de energie termică obținută pe bază de gaze.

„Considerăm rezonabilă încluderea în categoria clientului protejat atât a clienților finali care se regăsesc în categoria de servicii esențiale, cât și a clienților finali racordați la o rețea de distribuție, care se încadrează în categoria IMM”, precizează inițiatorii proiectului, în Nota de Fundamentare a viitorului act normativ.

Categoria „clientului protejat” va include toţi clienții casnici racordați la o rețea de distribuție a gazelor naturale și următoarele categorii de clienți finali:
(a) întreprinderile mici și mijlocii, racordate la rețelele de distribuție a gazelor naturale;
(b) prestatorii de servicii sociale esențiale care au legătură cu asistența medicală, asistența socială esențială, de urgență, de securitate, cu educația sau cu administrația publică, racordate la rețelele de distribuție sau la Sistemul Național de Transport al gazelor naturale;
(c) producătorii de energie termică, care nu pot funcționa cu alți combustibili decât gazele și care furnizează energie termică clienților casnici, întreprinderilor mici sau mijlocii și/sau prestatorilor de servicii de asistență medicală, asistență socială esențială, de urgență, de securitate sau prestatorii de servicii care au legătură cu educația sau cu administrația publică.

Cine este „client protejat”

Definiția „clientului protejat”, stabilită de Regulamentul nr. 1938/2017, poate include alături de clienții casnici racordați la o rețea de distribuție a gazelor naturale, în cazul în care un stat membru decide astfel, următoarele categorii de clienți finali:

(a) o întreprindere mică sau mijlocie, cu condiția să fie racordată la o rețea de distribuție a gazelor;

(b) un serviciu social esențial, cu condiția să fie racordat la o rețea de distribuție sau de transport de gaze, dar în condiția în care consumul anual cumulat al celor două categorii menționate să nu depășească 20% din consumul anual total de gaze naturale înregistrat la nivel național;

(c) o instalație de termoficare, în măsura în care aceasta furnizează energie termică clienților casnici, întreprinderilor mici sau mijlocii sau serviciilor sociale esențiale, cu condiția ca o astfel de instalație să nu poată funcționa cu alți combustibili decât gazele.

În prezent, din categoria „clienți protejați” fac parte:
– consumatorii casnici racordați la o rețea de distribuție a gazelor naturale;
– autoritățile publice și orice alte entități publice sau private care își desfășoară activitatea în domeniul sănătății și asistenței sociale, cu condiția ca aceștia să fie racordați la o rețea de distribuție sau de transport de gaze naturale și ca toți acești consumatori să nu reprezinte mai mult de 20 % din consumul total de gaze naturale;
– instalații de termoficare, în măsura în care furnizează energie consumatorilor, fără ca aceștia să fie racordați la o rețea de distribuție sau de transport gaze naturale, cu condiția ca aceste instalații să nu poată funcționa cu alți combustibili și să fie conectate la o rețea de distribuție sau de transport gaze naturale.

Argumentele inițiatorilor

Potrivit inițiatorilor proiectului, în conformitate cu datele furnizate de către operatorii din piața gazelor naturale, precum și cu cele monitorizate de către Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANREE), pentru anul 2017, consumul total de gaze naturale în România a fost de 129.861.126 MWh. Iar în privința categoriilor care pot fi vizate  de definiția „clientului protejat” datele sunt următoarele:

• Consumul clienților casnici – 30.954.355 MWh
• Ponderea consumului clienților casnici în total consum – 23,83%
• Consumul clienților finali care se regăsesc în categoria de servicii esențiale – 4.705.200 MWh
• Ponderea consumului clienților finali care se regăsesc în categoria de servicii esențiale – 3,62%
• Consumul producătorilor de energie termică destinată consumului populaţiei (cu condiţia ca acești producători să nu poată funcţiona cu alţi combustibili şi să fie conectați la o reţea de distribuţie sau de transport de gaze naturale) – 12.958.437 MWH
• Ponderea producătorilor de energie termică destinată consumului populaţiei (cu condiţia ca acești producători să nu poată funcţiona cu alţi combustibili şi să fie conectați la o reţea de distribuţie sau de transport de gaze naturale) – 9,97 %.

„În privința consumului clienților finali racordați la o rețea de distribuție care se încadrează în categoria IMM, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, au fost întâmpinate o serie de  dificultăți în determinarea unei valori exacte, deoarece încadrarea acestor clienți în structura consumului de gaze naturale presupune plasarea lor în diferite subcategorii, așa cum acestea au fost stabilite prin Ordinul ANRE nr.5/2013, cât și Ordinului ANRE nr. 29/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind furnizarea gazelor naturale la clienţii finali, precum categoriile de  „clienți comerciali”, „alți clienți industriali” alți clienți secundari”, etc. Cu toate acestea, conform datelor obținute pentru anul 2017, ponderea clienților finali de gaze naturale racordați la o rețea de distribuție, care se încadrează în categoria IMM, se situează în intervalul procentual de 17% – 19% din total consum anual”, arată inițiatorii.

„Având în vedere ponderea consumului clienților finali care se regăsesc în categoria de servicii esențiale în totalul consumului pe anul 2017, respectiv 3,62%, se poate estima că suma dintre  această pondere și cea aferentă clienților finali racordați la o rețea de distribuție sau de transport, care se încadrează în categoria IMM se situează în intervalul 20% – 23 %”, se mai arată în documentul citat.