De aproape 30 de ani, ni se flutură prin față niște teze aberante – elegant botezate deocamdată de noi „mituri” – prin care mersul economiei a apărut ca fiind rezonabil. REVISTA PATRONATELOR, neputând să digere astfel de elucubrații, vă prezintă 5 exemple de tâmpenii – publicitare, dar nu numai – prin care românii au fost hipnotizați să creadă și pe care ar fi momentul să le analizeze lucid.
Cele cinci mituri ale economiei din ultimii 29 de ani sunt următoarele:
1 – Dacă ți-ai plătit asigurarea, nenorocirea n-o să ți se mai întâmple! Toate reclamele și comunicările de PR ale firmelor de asigurări de până acum au transmis mesajul că dacă ți-ai plătit polița de asigurare atunci mașina/casa/familia nu ți se mai distrug, deși sunt în continuare, ca și la un neasigurat, expuse tuturor nenorocirilor.
Mesajele publicitare nu au fost că „sunt asigurate în eventualitatea unei daune, deci vei fi despăgubit dacă pățești ceva”, cum ar fi fost corect și rezonabil, ci că „poți să stai liniștit, bunurile tale sunt ferite de daune”.
Sau: „Mașina/casa/familia ta pur și simplu nu vor mai păți nimic, pentru că tu ți-ai plătit asigurarea!”
Nu-i așa că în fața acestui mesaj stupid e firească subdezvoltarea pieței de asigurări?
2 – Dacă cresc anumite taxe, asta-i ÎMPIEDICĂ pe oamenii de afaceri să mai facă afaceri. O fi ea taxarea totală maximă, urcând spre 45-50% din business, dar niciodată un întreprinzător nu-și va schimba strategiile din cauze fiscale. Poate să și le ajusteze în funcție de piață, de clienți/furnizori, chiar de birocrație, dar cei mai mulți oameni de afaceri adevărați nici măcar nu se uită la regimul fiscal. Au contabili care pentru asta sunt plătiți: să încadreze afacerea în coridorul fiscal stabilit de autorități!
Da, dar de fiecare dată când crește o taxă reacția e ca și cum din cauza acelei taxe afacerile se vor bloca! O taxă pe afacerea X, chit că e sub 3%, automat desființează afacerea X; un impozit pe biznisul Y, cu 5%, automat desființează biznisul Y. Nu-l deranjează, nu-l zgândăre la coaste, nu-i provoacă guturai – direct, îl desființează, îl extermină, cu tot cortegiul de consecințe, de închideri apocaliptice, cu șomaj în masă și cu alungarea investitorilor.
Dragi angajatori și mai ales lideri ai angajatorilor (șefi de patronate și de asociații antreprenoriale), nu credeți că ar trebui să vă ajustați un pic amenințările? Nu credeți că – în lupta cu Guvernul, pe care și noi v-o susținem! – ar trebui să aveți argumente sănătoase?
Noi, la REVISTA PATRONATELOR, suntem exact vocea voastră, a angajatorilor exasperați de taxe, de impozite, de birocrație, de lipsa dialogului social, de șpăguială, de politicianisme aiuristice. Dar, vă rugăm, nu depășiți măsura! Nu mai trâmbițați că vreo taxă vă omoară! Niciunde în lumea asta o (supra)taxare nu extermină total afacerile, așa cum țipă reprezentanții voștri!
3 – Dacă se înăspresc condițiile de business („mediul/climatul de afaceri”) din România, or să plece investitorii străini. Oameni buni, dintr-o țară – România – în care afacerile unui investitor străin îi cresc cu două cifre (adică cu peste 10%) an după an, din 1990 sau cel puțin din 2000 încoace, apăi prost să fie ăla să plece!
Ia să-i vedem, unde să plece!? În Germania/Franța/Spania, unde nici un business nu crește cu peste 5% și angajații sunt extrem de pretențioși? În Centrul, fost bloc comunist, dezvoltat (Polonia, Cehia, Slovenia), în care media cifrelor de afaceri a cam scăzut?
Aa, sau să se ducă – ducă-se! – în afara Uniunii Europene, unde sigur că marjele de profit sunt ceva mai mari și costurile cu forța de muncă sunt ceva mai mici decât pe piața comunitară… Dar ce să se facă acei „aventurieri” cu siguranța afacerii și cu dobânzile la finanțare?
Pe scurt, opinia multora este că, scuzați, „Câinele nu pleacă de la cantină”; opinia mea este mult mai directă: „Dacă totuși un câine pleacă de la o cantină, atunci cu atât mai bine-i pentru ceilalți!”
4 – Dacă moare firma, moare și întreprinzătorul! Noi, ăștia mai vechi în presa atât de urgisită din ultimii 5-10 ani, ne-am adaptat (să nu zic „ne-am UpDatat”) la o vorbă: „Gazeta o murit, da gazetaru n-o murit!”!
Tot așa, și românii – întreprinzători, să știți, nu cum arată statisticile de pe la INS sau de pe la Registrul Comerțului! – s-au prins că nu firma (pe umărul căreia plâng toți analiștii și economiștii) este importantă, ci afacerea! Sau, mai pe înțeles: „Firma o murit, da întreprinzătoru n-o murit!”
„Îmi împrumut draconic firma, o storc de toți banii, o țin pe pierdere, o sufoc nemilos sub apele mâloase ale – cum le zice, don-contabil? Exact, „capitalului negativ” – și o tăvălesc de n-are aer prin șmirghelul insolvenței… Cam tot așa cum au procedat și „marii” investitori străini cu firmele (fiicele) lor din România.
Am învățat și noi lecția asta, exact de la investitorii străini, că firma poa să moară – dă-o-n călcătură! – da afacerea, mai ales oportunitatea pe care o fructificăm, nu moare! Și cu atâta mai puțin nu murim noi, întreprinzătorii!!
E o lecție clară de la multinaționale, prost să fii să n-o înveți!
Haideți să v-arăt mai direct: a) îți împrumuți firma, nu „investești” în ea, adică nu bagi capital; b) îți storci firma de bani, nu o dezvolți; c) tragi din ea toate cheltuielile deductibile și lași profitul la zero, ca să nu-ți ia Fiscul decât câțiva lei, eventual, impozit pe prafu de pe tobă – noo, ce atâta filozofeală?!?” – S-a înțeles?
Revenind la ale noastre, mesajul este foarte clar: Analizele care mor de grija firmelor nu au perspectiva întreprinzătorilor; prin urmare, nici teza că „economia e în colaps din cauză că jumătate din firme sunt pe- sau sub- pragul colapsului” nu are bază reală!
Oamenii fac afaceri, nu firmele!! (Scuze, n-am făcut decât să aplic, în oglindă, un soi de principiu pe care l-a enunțat recent un mare avocat, fiscalist care a fost și ministru de Finanțe: „Oamenii ies la pensie, nu firmele!”)
5 – BURSA! Da, caricatura asta de „piață de capital” pe care mai puțin de 5% din totalul firmelor active în România sunt listate – cu toate regulile de transparență, raportare, litigii la vedere, cu tranzacții la zi (ca să nu zic la minut), cu acționariat / structură de acționariat, cu evoluții istorice, cu schimbări în management etc. – ei bine, caricatura asta nu poate fi numită „economia României”! Cu atât mai puțin – nu poate fi numită „barometrul” economiei!!
Să ne aventurăm în vreo comparație cu economia listată pe NYSE (New York Stock Exchange, unde sunt vizibile mai mult de 80% din firmele americane, ca să fiu mai clar), unde istoricul unei firme listate poate fi studiat, trimestrial, la suta de ani? Ori măcar într-o comparație cu firmele înscrise în marii indici internaționali? Niciodată!!
„România duce lipsă de analiză economică”, au zis unii. Păi, fără economie listată cel puțin 75% pe o piață de capital transparentă, o să tot ducem lipsă de „analiză economică”!!
OK, lasă că avem „date medii/naționale”, de la Institutul Național de Statistică!
Avem „Câtă energie în tone echivalent petrol (tep) s-a consumat în anii X și Y”
Sau avem „Câți pui au fost eclozați din anul Y până-n anul Z”
Dar mai ales știm, clar, „câtă iarbă a fost cosită de atunci și până atuncilea” ș.a.m.d.
Dacă nu-i credeți pe statisticieni că în „acel” parc sunt 475,2 milioane de fire de iarbă, pe care i-au raportat ei, atunci plecați acasă!
Dacă nu-i credeți că s-au importat/exportat/vândut atâtea capre și cepe – La Revedere! Noi atâta avem: statistici generale.
Dacă e nevoie, repet: „Noi numa atâta avem: statistici generale!”
Avem și, în schimb, un Guvern care ne arată – pe baza unor „analize” deosebit de clare, fundamentate pe aceste statistici generale – că mergem pe calea cea dreaptă.
Și, în contrapartidă, avem economiști și analiști independenți care ne arată – pe baza acelorași „analize” la fel de clare, fundamentate pe aceleași statistici generale – că NU mergem pe calea cea dreaptă…
Toți se bazează pe aceleași mituri publicitare ale economiei! Astea trebuie înlocuite ACUM, urgent, cu date exacte!!
Aa, n-avem date exacte? Atunci luați o pauză, distinși oficiali, analiști/economiști – guvernamentali și antiguvernamentali!
Doar o rugăminte, de la noi: Nu mai încercați să-i păcăliți pe cititorii REVISTEI PATRONATELOR!
