REVISTA PATRONATELOR – nefiind vreo platformă plătită/sponsorizată de angajatori sau de organizațiile patronale, cum greșit s-a înțeles până în prezent – semnalează sfârșitul unei ere în care plata derizorie a angajatului a fost „secretul succesului” în business. Semnalează, dimpotrivă, prezența toxică în mediul de afaceri a unor firme care încă mai cred că batjocura salarială la adresa angajaților le-ar putea asigura prosperitatea. Aș vrea ca mesajul nostru să fie cât se poate de clar către acest gen de „întreprinzători”: Plătește-ți angajații adecvat sau marș afară din mediul românesc de afaceri!

Îți deschizi o covrigărie? Cât îi vei da preparatorului care stă zi-lumină cu nasu-n cuptor? Cât îi vei da vânzătorului care va sta zi-lumină la tejghea, interacționând cu tot felul de clienți? Cam mult „minimul pe economie”, nu-i așa? O să zici, ca angajator, „Păi, ăștia nu merită nici minimul pe economie, că munca lor nu-mi aduce nimica”. OK, dă-i pe ăia afară, bagă-te la cuptor/tejghea – economisești astfel vreo două salarii – și vezi dacă o poți duce. Dar dacă nu poți să-ți plătești oamenii adecvat, atunci nu mai deschide covrigăria! Sau, normal, muncește personal la ea!!

Să continuăm cu alte exemple, cred că n-are rost. Menționez doar câteva posibile încheieri:
– Dacă nu poți să-ți plătești oamenii adecvat, nu mai deschide spălătoria! Sau, normal, muncește personal la ea!!
– Dacă nu poți să-ți plătești oamenii adecvat, nu mai deschide buticul! Sau, normal, muncește personal la el!!
– Dacă nu poți să-ți plătești oamenii adecvat, nu mai deschide cafeneaua! Sau, normal, muncește personal la ea!!

Este deja inadmisibil – semnalăm noi, REVISTA PATRONATELOR, dacă alții n-au fost în stare – să gândești o afacere în care să-ți plătești angajații numai cu salarii derizorii.

Nu doar pentru că nu vei mai avea nicio șansă în business, ci și pentru că pur și simplu intoxici mediul de afaceri.
Cum îl intoxici? 1. Posibililor recruți le vine așa o lehamite, încât nici nu mai caută locuri de muncă; 2. Care (angajat) totuși mai stă/lucrează pe la tine, acela e cu siguranță plătit la negru, deci operezi neloial față de competitorii tăi; 3. Alungi din cartier/oraș/județ/țară până și bruma de forță de muncă disponibilă – chiar n-ai nicio apăsare cu această responsabilitate?

Vreți un barometru? Iacătă-l: PUBLICITATEA LOCALĂ

Știrea, pe scurt, este asta: În presa locală și chiar în panotajul local, predomină anunțurile de angajare.

Dacă n-ați observat, vă invit eu să observați: mergând prin țară, uitați-vă pe panourile publicitare de pe marginea drumurilor – o să vedeți mai multe anunțuri de angajare decât promoții de cosmetice, medicamente generice, detergenți, minunății dentar/stomatologice sau de alte produse.

Mai mult: opriți-vă câteva minute la un chioșc și cumpărați ziare locale. O să găsiți în paginile acestora, pe post de „mare publicitate” – respectiv în casetele promoționale plătite de firme pe spații tipografice mari, nu la „Mica Publicitate” -, anunțuri de angajare, nu promoții de produse. Disperarea, adică, este maximă în rândurile angajatorilor care nu-și mai găsesc nici minimul necesar de forță de muncă / necalificată, cu atât mai puțin calificată.

Exemplul Petrila

În orașul Petrila, județul Hunedoara (estul Văii Jiului, ca să fiu mai exact), abundă ofertele de muncă, iar în ultima perioadă chiar s-au deschis niște firme.

Veștile bune pentru politicienii care – sigur – vor clama că s-au creat locuri de muncă se sparg la prima confruntare cu realitatea, verificată de REVISTA PATRONATELOR.
La Petrila, oferta de muncă înseamnă asta:
– sub 1.000 de lei salariul lunar net, în mână, pentru un program de lucru de peste 12 ore pe zi (e mult sub „salariul minim pe economie garantat în plată” prevăzut de legislația în vigoare – și ce dacă?!)
– se decontează doar o parte din transportul acasă/serviciu/acasă
– nici un bon de masă, nici un tichet de vacanță
– abia după o perioadă (incertă) se încheie un… ăă… eventual contract de muncă, deci salariatul deocamdată nu știe cum își va plăti contribuțiile la sănătate, pensie, șomaj etc.

Am și eu o întrebare: Ce fel de PATRON trebuie să fii ca să concepi o astfel de ofertă salarială?
Și încă o întrebare: Ce fel de OM poți să fii ca să concepi o astfel de ofertă salarială?

Pentru că mai există încă astfel de oferte salariale, REVISTA PATRONATELOR le propune distinșilor „patroni” de jucărie o contraofertă: Marș afară din mediul românesc de afaceri!

Sunteți toxici pentru toți ceilalți, care ezită să își deschidă afaceri tocmai din cauză că nu și-ar putea plăti omenește oamenii! Marș afară din mediul românesc de afaceri!!

„Start-Up Nation”, o dezamăgire mai mult decât personală

Am interacționat, în documentările mele, cu întreprinzătorii beneficiari ai programului „Start-Up Nation” – oameni care sunt pe cale să-și deschidă ori chiar au deschis business-uri pe cont propriu cu sprijin guvernamental și care, de altfel, sunt numa buni de pus la rănile mediului de afaceri.

Atâta i-am întrebat: „Veți avea angajați – ce salarii le veți da?”. Fără excepție, mi-au răspuns: „minimul pe economie”. Ba, unii au mărturisit că nu le vor da chiar atât de mult salariaților, „mai compensăm cu bonuri de masă, cu alte facilități… vedem”.

Contraexemplul Kaufland

Acum, nu demult (în urmă cu doar câteva zile), o firmă care își respectă numele și mai ales angajații a lansat o provocare directă – zicem noi – angajatorilor care își plătesc oamenii cu salarii derizorii.

Retailerul Kaufland România a anunțat majorarea venitului minim pentru lucrătorii comerciali din magazinele sale la 3.300 de lei brut și actualizarea pachetului de beneficii pentru angajați.

Nu mai detaliez aici, să arăt cât de „halucinantă” pare oferta salarială a retailerului în raport cu oferta unor „patroni” despre care am vorbit (poate prea mult) mai sus.

Precizez numai atât: crezul nostru, la REVISTA PATRONATELOR este că s-a terminat cu setările de afaceri în care angajații sunt plătiți cu salarii derizorii. Nu sunteți capabili să vă plătiți oamenii, aveți trei posibilități:
1. Nu deschideți afacerea, dacă n-ați deschis-o încă
2. Munciți în locul angajaților, dacă nu puteți să-i plătiți adecvat
3. Închideți afacerea, dacă ați conceput-o pe salarii derizorii pentru angajați.

A fost posibil cât a fost, cu (sub-)minimul pe economie și cu oferte salariale jenante, dar de-acum GATA!
PATRON nu înseamnă STĂPÂN PESTE SCLAVI, iar PATRONAT nu înseamnă asociere de „stăpâni” peste vreun sector din economie.
PATRON este cel care își plătește corect parteneriatul cu angajații, iar PATRONAT este rezultatul asocierii dintre adevărații patroni!