Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR) a decis joi menţinerea dobânzii de politică monetară la 2,50%, păstrând totodată şi dobânzile pentru facilitatea de depozit, la 1,50%, şi a celei pentru facilitatea de creditare, la 3,50%.

Un comunicat al băncii centrale arată că, în şedinţa din 7 februarie 2019, Consiliul de Administraţie al BNR a hotărât următoarele:
– menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,50 la sută pe an;
– menţinerea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit la 1,50 la sută pe an şi a ratei dobânzii aferente facilităţii de creditare la 3,50 la sută pe an;
– păstrarea nivelurilor actuale (8 la sută pe an) ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

BNR a menţinut dobânda cheie la 2,5% pe an şi în ultimele patru şedinţe anterioare, respectiv în 8 ianuarie 2019, 3 octombrie 2018, 6 august 2018 şi 4 iulie 2018.

Ultima creştere a dobânzii cheie a avut loc pe 7 mai 2018, când BNR a majorat rata dobânzii de politică monetară de la 2,25% la 2,50% pe an.

Dobânda de politică monetară (supranumită și „dobânda-cheie”) reprezintă rata dobânzii utilizată pentru principalele operaţiuni de piaţă monetară ale BNR. Actualmente, acestea sunt operaţiunile repo pe termen de o săptămână, derulate prin licitaţie la rată fixă de dobândă.

Facilitatea de creditare permite obţinerea unui credit cu scadenţa de o zi de la banca centrală, contra colateral, la o rată de dobândă predeterminată; această rată de dobândă constituie, în mod normal, un plafon al ratei dobânzii overnight a pieţei monetare.

Facilitatea de depozit permite plasarea unui depozit cu scadenţa de o zi la banca centrală, la o rată de dobândă predeterminată; rata dobânzii facilităţii de depozit reprezintă, în mod normal, pragul ratei dobânzii overnight a pieţei monetare.

Ratele dobânzilor aferente facilităţilor permanente acordate de către BNR (facilitatea de depozit şi facilitatea de credit) formează un coridor care de regulă este simetric în raport cu rata dobânzii de politică monetară.

Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt reprezentate de disponibilităţi băneşti ale instituţiilor de credit, în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la Banca Naţională a României. Funcţiile principale ale mecanismului RMO constituite în lei sunt cea de control monetar (aflată în strânsă corelaţie cu cea de gestionare a lichidităţii de către BNR) şi cea de stabilizare a ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară interbancară. Rolul major al RMO în valută este acela de a tempera expansiunea creditului în valută.