Pentru început, să arătăm câteva diferențe esențiale între „politică” și „politici”:

– „Politică” (partinică și activistă) este mărirea salariilor la bugetari, veniturilor la asistații social și a altor cheltuieli de personal de la buget fără a ști cu siguranță că economia va fi capabilă să dea acești bani; “politici” (decente și coerente) înseamnă să vezi necesitatea creșterii veniturilor și să găsești soluții pentru ca economia să fie capabilă să dea acești bani.

– „Politică” (partinică și activistă) este proiectul de tăiere a contribuțiilor la un fond alternativ de pensii, în ideea iluzorie că astfel vor crește încasările la marele fond de pensii al statului; „politici” (decente și coerente) înseamnă, dimpotrivă, mărirea contribuțiilor de la marele fond al statului către fondurile alternative de pensii (a se vedea controversa cu Pilonul II de pensii)

– „Politică” (partinică și activistă) este să acorzi venituri și facilități tot mai mari asistaților social, în ideea iluzorie că aceștia te vor vota; „politici” (decente și coerente) înseamnă să creezi capacitatea angajatorilor de a-i atrage inclusiv pe asistații social în câmpul muncii, fără ca aceștia să-și piardă avantajele.

În fine, „Politică” (partinică și activistă) este supraimpozitarea firmelor corecte, care oricum își plătesc dările către stat, amenințându-le cu controale și cu un regim fiscal totalitar; “politici” (decente și coerente) înseamnă, dimpotrivă, facilitarea acelor afaceri care își plătesc dările către stat și sancționarea fermă a piețelor negre.

Exemplele, desigur, pot continua la nesfârșit, important este că deocamdată predomină „Politica” (partinică și activistă) în detrimentul „politicilor” (decente și coerente). Executivul este, adică, în criză de politici guvernamentale!

Așadar, „politica” și „politicile” sunt confundate tocmai de cei care se află la butoanele economiei. Credeți că acestea nu se pot împăca? Eu cred că, dimpotrivă, se pot și împăca și completa unele pe celelalte. Cheia este, așa cum Revista Patronatelor a arătat în repetate rânduri, dialogul social!

Pe scurt, atunci când Guvernul vrea mărire de salarii, patronatele nu resping astfel de propuneri, ci vin cu soluții concrete; atunci când Guvernul vrea atenuarea crizei de forță de muncă, patronatele sunt deja pregătite cu soluții; marile asociații de investirori au prezentat chiar proiecte de țară, de creștere economică pe baze sănătoase, de ieșire din toate cercurile vicioase în care acum se adâncește economia. Patronatele au, adică, soluții la toate problemele pe care Guvernul abia le caută le bâjbâite.

Este vremea patronatelor, dar pentru a se aplica și soluțiile lor este nevoie ca factorul politic, mai ales Executivul, să le asculte vocea pentru a ieși din criza politicilor guvernamentale.